Un an (de adevăr și minciună) cu COVID-19!

Peste două zile, în 16 martie, se împlinește anul de când președintele Iohannis decreta starea de urgență pe teritoriul României. Vă amintiți? Sigur că vă amintiți. Era ceva nou pentru cei mai mulți dintre români. Din decembrie 1989 nu se mai întâmplase ca România să aibă parte de așa ceva. Fuseseră mineriadele, însă situația de acum era cu totul diferită. În locul Revoluției începută la Timișoara și a teroriștilor nevăzuți și neprinși vreodată, ne-am trezit cu un dușman, poate chiar mai mare, de la care nu știai la ce să te aștepți. Fiecare citisem câte ceva despre blestematul de COVID-19 și îi văzusem pe chinezi cum cădeau ca spicele pe stradă, cum încărcau cadavrele cu buldozerele, însă nu ne-am fi imaginat că pandemia avea să ne schimbe viețile.

Unii spun că nu a fost și nici nu este vorba de un virus, în sensul clasic și consacrat al cuvântului, drept pentru care și-au băgat picioarele în măsurile luate de autorități, protestând în stradă, refuzând să poarte masca de protecție sau incitând la nesupunere civică. Alții invocă existența conspirației universale de o armă biologică, de o decimare controlată a populației, dar nu din cauză că ne-am prea înrăit și ne mâncăm între noi, ci pentru că pământul a ajuns la limita suportabilității, cu asigurarea hranei, a habitatului și altor amănunte legate de existența umană.

Cu ce ne-am ales în acest an? Cu multe discursuri grave rostite zi de zi, seară de seară, cu președintele, Marcel Vela, ministru de Interne la acea vreme, și Nelu Tătaru, de la Sănătate. Oamenii au fost închiși în casele lor, fabricile și uzinele și-au trimis angajații acasă, copiii au intrat în vacanța ce avea să dureze vreo șase luni, ambulanțele „zburau” ca gândul cu sirenele pornite de parcă am fi fost pe timp de război, la prăvălie ne puteam duce doar între anumite ore, sanitarii au fost dotați cu costumele de cosmonauți, morții au fost îngropați ca pe vremea ciumei și holerei, popii au ținut slujba de Înviere în bisericile goale și au împărțit Sfintele Paști din portbagajele mașinilor mici ș.a.m.d.

Ce nu ni s-a spus de către cei care ne controlau psihic? Cât avea să țină nebunia! Sigur, nici lor nu li se transmisese durata, ci doar scopul pandemiei. Tocmai de aceea erau atât de teatrali și dramatici de parcă jucau într-o piesă de Shakespeare. Eram mereu îndemnați să purtăm mască, lăsându-ne să credem că ne vom proteja împotriva virusului. De voie, de nevoie, am purtat-o! Și? Situația nu s-a îmbunătățit. Am fost mințiți? Poate da, poate nu. Nu ni s-a spus niciodată adevărul despre diagnosticele celor care au murit în tot acest timp. La un moment dat în România dispăruseră toate bolile știute și neștiute. Mai mult, potrivit unei glume macabre, se spunea că cei care, din întâmplare, nu mureau de COVID au trăit degeaba pe pământ. Am fost duși cu zăhărelul și în această situație? Posibil. Câți dintre cei care au murit pe ATI ar fi avut o șansă să scape cu viață dacă nu ar fi fost intubați? Nu vom ști niciodată, nu-i așa? Cât de corecte au fost anchetele epidemiologice ale specialiștilor DSP? Nici asta nu ni s-a spus. Ori câte măști neconforme ne-au fost băgate pe gât un an întreg? Are cineva interesul să ne spună lucrul ăsta?

Și o ultimă întrebare: Cine au fost marii profitori ai anului care, iată, se împlinește marți, 16 martie? Te pomenești că nu vom afla decât peste 50 de ani, atunci când se vor desecretiza documentele legate de pandemie. Asta în cazul fericit în care omenirea va scăpa de pandemie până atunci!

• Tweet
• Pin It