Fără placarde, banere şi altă recuzită, puterea l-a lăsat pe preşedinte singur cu ai lui în Parlament.
Parcă, la precedenta vorbire a preşedintelui (Băsescu) în Parlament, a fost mai frumos. Şi pentru ăia cu opt dinţi pe metrul pătrat şi pentru cei cu opt carduri la două portofele. Tribunul Vadim se pricepea la dat afară preşedinţii din Casa Poporului. Care e numai una, nu şase. Culmea ironiei că rima se face cu Năstase şi nu cu Iohannis. Care preşedinte, Iohannis, se cerea respectat pentru funcţie şi nu pentru rolul jucat astăzi în faţa parlamentarilor. Să te ridici şi să pleci din sală, ca o turmă, mi s-a părut lipsă de educaţie şi un exemplu de lipsă de respect. Toţi indivizii din sală îl aveau ca oaspete pe preşedintele Republicii România. Care, li se adresa lor şi poporului. Despre discurs, din punctul meu de vedere, aproape ireproşabil. În schimb, figurile de scenă ce le-a exersat în faţa oglinzii şi apoi le-a expus naţiunii, l-au deconspirat drept fan Errol Flynn, Humphrey Bogart şi, dacă scotea un Colt de la veston, un pic de John Wayne.
Dar, nu este de râs. Concret, preşedintele a dat asigurări că nu se pune problema anticipatelor. Fie vorba între noi, ar fi doar o cheltuială aiurea. Liberalii sunt praf, ţărăniştii aleargă între urmaşii regelui Mihai şi ordinul lui Pavelescu de a se asocia cu oricine, doar să prindă o adiere de fotoliu administrativ. USR dă mesaje hipnotice, marinerul, curvă bătrână, dă impresia că a băgat echipajul în cală. Şi-atunci, nu tot pesediştii ar defila? În acelaşi timp, meditatorul de la Sibiu a spus că demiterea unor miniştri ar fi prea puţin. Aşadar, o cale deschisă spre dialog, cum se comunică prostimii, o cale deschisă negocierilor, în limbaj politic. Ce vor negocia, cred că vom afla de la ambasadorii ce le pun ambelor găşti lesa.