TRADIȚII: Pițărăii, vestitorii Crăciunului

Banatul oferă o diversitate culturală foarte bogată, iar tradițiile regionale din preajma Crăciunului încă se păstrează cu sfințenie, chiar dacă numai pe alocuri. Renumiți pentru Banatul de Munte sunt pițărăii.

Cetele de pițărăi au fost primite cu daruri în această dimineață, dar și cu mare bucurie în gospodăriile oamenilor. Darurile constau în mere, cârnați, colaci și nuci, dar cum capitalismul a păstrus până în cele mai izolate cătune colindătorii din ziua de azi sunt recompensați pentru urările de bogăție cu ciocolată, bomboane și, de ce nu, chiar cu bani.

Dacă la oraș colindul și-a pierdut semnificația, la sat lucrurile stau altfel. Asta mai ales că oamenii, în ciuda sărăciei lor, sunt dispuși să păstreze poarta deschisă pentru că pițărăii sunt, de cele mai multe ori, liantul lor cu Divinitatea.

Dognecea este una dintre comunele în care obiceiul pițărăilor se păstrează din cele mai vechi timpuri. În zorii zilei de Ajun, copiii se întrec în umplutul trastei. Chiar dacă se trezesc cu noaptea-n cap, spiritul Crăciunului îi bucură atât de tare, încât acesta lucru nu mai este un impediment. Astfel că, odată ce se crapă de zi, gospodarii deschid cu bucurie porțile și sufletele, în așteptarea tradiționalei urări.

Cântecul străbun al pițărăilor este „Bună zîua lu’ Ajun/Că-i mai bună a lu’ Crăciun. Dă-mi colacul șî cârnatul, că mă duc la altu’. Cu miei, cu purcei, curg copiii după ei/Iță, iță colindiță/Ieși afară găzdăriță!/Ne dați ori nu ne dați!”

Cetele de pițărăi și-au încheiat misiunea după ce au anunțat marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului. După câteva ore de urat, cu traistele încărcate de bunătăți, colindătorii s-au retras către sobele călduroase din casele lor, în așteptarea celui care le vrăjește copilăria: Moș Crăciun.