Toți suntem puțin luați… de val!

Tocmai de aceea e important să răsfoim și pagini de gramatică. De dragul diversității, măcar.

Construcţiile sintactice în care intră forma verbală pasivă dat fiind pot crea probleme de exprimare celor ce recurg la o analiză superficială a relaţiilor dintre termenii unui enunţ. Participiul acesta – dat – se comportă ca un adjectiv, acordându-se în gen, număr şi caz cu substantivul la care se referă: Dat fiind rolul lui Dumnezeu, cu el trebuie să discutăm.; Dată fiind prezenţa ta aici, m-am liniștit imediat. Rapid și concluziv: *dat fiind prezența e o încercare nereușită de a transmite ceva. Orice! Nu vorbim de fixitate aici, ci de materializarea banalului fenomen românesc: acordul.

În alte minți însă, grija (sau obsesia) de a evita pericolul dezacordului îşi găseşte expresia în enunţuri incorecte precum: *Ce-s cu fotografiile astea?; *În (ceea) ce privesc filmele momentului, eu nu mă pot pronunţa. Greşelile se datorează identificării eronate a subiectului. Poate fi vorba totuși și de prea multă socoată! Irațională, ce-i drept. În propoziţia *Ce-s cu fotografiile astea?, cu fotografiile nu îndeplineşte funcţia de subiect; subiectul propoziţiei este ce. În contextul *În (ceea) ce privesc filmele…, substantivul filmele nu este subiectul verbului a privi şi, prin urmare, nu impune acordul; subiectul este (ceea) ce, această formă (de singular) fiind cea după care se aliniază primul verb din context. Corecte sunt formulările: Ce-i cu…; În ceea ce privește…. Le putem încadra fără probleme la fixități lingvistice, liniștindu-ne pornirea de a materializa un acord făcut intuitiv.

Insist asupra faptului că o greșeală trebuie privită din multiple unghiuri și închei discursul acesta de poveste gramaticală (că tot e sărbătoare!) prin a accentua ideea că nu semnalarea greșelii este importantă, ci explicarea regulii care ar face posibilă evitarea sau „neproducerea” greșelii.

Apropo de structuri, fixități și libertăți, trebuie să notez că cel mai mult îmi place chinul de a-l vârî pe al în alăturarea: din punct de vedere. Parcă e un soi de dependență nepricepută, dar acceptată cu înțelepciune populară. Avem două variante: din punct de vedere artistic/politic/pragmatic etc. + din punctUL de vedere AL artistului/politicii externe/dimensiunii pragmatice. Un fel de: articol la articol trage. Simetrie, pricepere, regulă. Aici nu se aplică supradimensionatul clișeu: Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Gramatica și rebeliunile nu se împacă. Decât dacă vorbim de precedent și de argument.

Un Crăciun fără precedent s-avem! Fără năzbâtii limbistice, dar cu năzbâtii de-ale copilăriei clișeice!

• Tweet
• Pin It