Clișeul reprezintă o formulă stilistică banalizată din cauza repetării excesive (v. Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010). Dacă nu vrem să vorbim șablonar și căutăm jocul discursiv, avem la îndemână înțelepciunea neaoșă, umorul popular, glumele necenzurate ale limbajului familiar și argotic. Vă propun, așadar, să începem săptămâna simplu și glumeț, selectând din paginile dicționarelor – lecturile mele preferate – câteva expresii pline de conținut, de interpretare, de tâlc, de meșteșug lingvistic.
Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. Exprimarea în cuvinte meșteșugite a situației cuiva care este obligat să facă față unei împrejurări dificile cu mijloace puține poate suna și astfel: greu la deal cu boii mici și la vale cu juninci, alăturare interesantă și ușor de ținut minte datorită realității puse în formă de rimă.
Discursul familiar și popular își dovedește înțelepciunea și creativitatea și prin expresia argotică a se învârti ca o muscă fără cap, sinonimă cu a se învârti ca un coi într-o căldare, avantajoasă însă prin faptul că funcționează și în cercurile de pudibonzi.
Tot din sfera necuvântătoarelor – măgarul – alt element lexical exploatat lingvistic: a împărți două paie la trei măgari înseamnă „a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane”.
Cele trei construcții concise exprimă inedit o idee, pe care o putem transmite în multe feluri, fără a crea însă prilej de amuzament. Adevărul este spus, de multe ori, în glumă. Prin urmare, de ce nu am face haz de necaz sau de ce nu ne-am adăposti într-un loc cald și cunoscut: umorul românesc, atunci când vrem să discutăm despre o situație dificilă sau când vrem să admonestăm pe cineva, să-i atragem atenția, fără a crea tensiune sau a leza vreun auz fin?