Toleranță? Szó sincs róla

Încep încă un articol ce poate fi acuzat de incorectitudine politică. Cazul Ditrău, fireşte. Aici, din punctul meu de vedere, ar fi de discutat două aspecte. Primul, cel teologic. Şedinţa de epurare a sărmanilor imigranţi, atenţie, nu refugiaţi, începe cu un Tatăl Nostru celebrat de însuşi popa satului. Păi dragilor, papistaşul ăsta m-a dus direct la Inchiziţie. Cum să osândim doi semeni în numele Domnului? Pur şi simplu! Pentru că aşa vrea o comunitate păstorită de popă. Pentru mine, este o fractură logică şi, în acelaşi timp, un scenariu de noaptea minţii. Şi de aici începe cel de-al doilea aspect. Ditrău, localitate cu peste 98 la sută cetăţeni români de etnie maghiară. Care etnie reclamă lipsa de drepturi în mijlocul nemernicii populaţii române. Iată că le-au venit şi lor, în comunitate, doi asiatici. Circul, până la cer şi înapoi. Xenofobie garnisită cu accente de nazism. Idei vituperate cu siguranţa unor indivizi ce categoric tind spre educaţie zero. Şi venim şi la cel de al treilea aspect, neamintit în introducere. Problema era, în cele din urmă sau măcar principală, cea a tupeului patronului de fabrică de pâine să aducă alţi angajaţi, din afara comunităţii. Străini care muncesc la alte standarde. Adică, mult mai bine. În fine, las la o parte aiurelile cu teama de coronavirus, tâmpenia cu înmulţirea srilankezilor ca în povestea cu cele cinci piţi. Una peste alta, xenofobi şi needucaţi. Acum, să vedem ce face statul român? Ca ăla în păpuşoi. De ce? Să nu i se facă greaţă, probabil. Nu ştiu dacă îmi şi iese, dar încerc o corolară a tuturor celor trei aspecte. Nu înainte de a vă spune că nu am auzit în Caraş-Severin de conflicte generate de apartenenţa etnică. Cred că am putea fi daţi exemplu în acest sens. Şi, la fel cred că maghiarimea şi-a construit de bună voie un ţarc în Harcov, lucru ce nu poate duce decât la consangvinitate. Am început cu preotul ce a iniţiat o rugăciune. Dragilor, credinţa ne spune în cel mai de înţeles mod: iubirea este totul. Este calea noastră în viaţă, este cea care ne ţine şi ne face oameni. Fie că suntem albi, negri, galbeni sau roşii. Şi acum, corolara promisă. După mintea mea, o comunitate de cetăţeni ai României a fost revoltată că marele angajator din localitate a apelat la cetăţeni asiatici pentru a lucra la celebra brutărie, sătul de pretenţiile concitadinilor. Cetăţenii au sărit ca arşi că, de ce îi aduce pe singalezi, pentru a le otrăvi cultura pe viitor. Oricum, indiferent de etnie, vorbim de cetăţeni români sub minimul minimorum al educaţiei.

• Tweet
• Pin It