Studenție în Timișoara… vibrația care îți rămâne în sânge pentru totdeauna!

Când am pășit prima dată în Timișoara, aveam 19 ani și un amestec de uimire pură și panică lirică în rucsac. Eram un student venit dintr-un sat mic, încă prins între poezie nepublicată și haos urban, rătăcit într-un oraș care mergea prea repede pentru mine. Astăzi, după ani în care viața m-a purtat peste mări și țări, m-am întors aici, în locul care m-a format, m-a smotocit și m-a trimis mai departe.

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Îmi amintesc prima noapte în cămin: un organism viu, un fel de orchestră improvizată în care nimeni nu știa partitura, dar toți cântau. Picioare nervoase pe podea, râsete la etaj, o chitară încăpățânată, un coleg care ținea discursuri în somn și tramvaiele trosnind din depărtare ca niște balene metalice. M-am trezit cu senzația că tot orașul îmi respira în ceafă. Așa că am ieșit în lume cu ochii somnoroși și gândul obraznic: „Astăzi cuceresc Timișoara. Sau o să mă cucerească ea pe mine.” A câștigat ea.

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

În primele ore ale dimineții, am învățat prima lege urbană: tramvaiul nu așteaptă suflete confuze. L-am pierdut, apoi mi-am pierdut calmul, apoi mi l-am recăpătat mergând pe jos și descoperind fațade, umbre, culori. Așa am intrat în Piața Unirii, unde secolele se țes sub tălpi: baroc blând, secession floral, eclecticism nervos, modernism geometric. Clădirile nu stăteau, vorbeau. Se certau. Se împăcau. Iar mie îmi tremura pielea. Nu de frică, ci de revelația că orașul acesta avea să mă schimbe.

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Astăzi, după mulți ani, când am ajuns din nou aici, am avut aceeași senzație: că intru într-o carte ilustrată. M-am așezat într-o cafenea și am privit spectacolul cosmopolit, turiști în toate limbile, bikeri colorați, avocați care mută aerul cu gesturi largi, o fată cu o pălărie uriașă care m-a privit ca pe un studiu antropologic, cupluri de îndrăgostiți lipite atât de strâns că par un singur trup, toți trec pe lângă mine ca într-un cadru de film prea bun ca să fie real.

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Am plecat apoi fără hartă, doar cu instinctul vechi al studentului de acum 30 de ani. Și am redescoperit ceva ce aproape uitasem…porțile Timișoarei. Unele baroce și sculptate, altele simple, metalice, scorojite. Fiecare cu personalitatea ei. Fiecare o poveste. Tot mergând așa, cu uimirea în pas, m-am trezit pe malul Begăi. Apa purta culori galbene și mov, un cuplu râdea, o femeie alerga într-un ritm impecabil, un bătrân citea la o lampă ca un personaj rămas din alt secol. Lumina se subția încet, de parcă cineva răsucea un buton cosmic, iar orașul își schimbă pielea chiar sub ochii mei. Mă surprind zecile de bicicliști, un flux eco perfect coregrafiat. E stil de viață. E sănătate în mișcare. 

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Când am pornit înapoi spre centru, luminile Timișoarei s-au aprins una câte una, de parcă se aprindeau în mine. Am ajuns în Piața Libertății și am auzit pianul. O melodie între jazz și ploaie. Clădirile roșcate vibrau în lumina serii, doi copii dansau, un cuplu se reconcilia, o femeie bătea din palme singură. Iar eu… m-am oprit. Cu nodul acela în gât, care nu vine din tristețe, ci din recunoaștere. Aici am început. Azi, m-am întors la locul în care m-am născut a doua oară.

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Timișoara te îmbrățișează, dar te și sperie. Te modelează. Are voci dure în gară, prețuri care îți lovesc entuziasmul, oameni care trec prin tine ca vântul, dar și o mână invizibilă pe umăr care îți zice: „Hai, curaj! Crești.” Așa am crescut eu aici. Pe linii de tramvai. Pe străzi secession. În parcurile generoase. Cu emoții noi, puternice care m-au împins înainte fără să mă întrebe. 

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

Am venit aici cândva … cu praful sătucului meu mic pe pantofi și m-am întors cu lumea întreagă în suflet. Iar orașul nu m-a luat în brațe… m-a luat în primire. M-a provocat din nou. M-a făcut să alerg, să văd, să simt. Timișoara nu e doar un loc unde am studiat. E locul unde am învățat să exist. 

©Cosmin Odorescu, Express De Banat

• Tweet
• Pin It