Tensiuni în cadrul conferinței LGBTQ+ de la Timișoara! Mesaje religioase, menite să instige

Conferința dedicată comunității LGBTQ+ de la Timișoara a adus, pe lângă dezbateri și discuții despre viitorul comunității, și momente tensionate. Câțiva oameni din public, care s-au prezentat la conferință, purtau tricouri cu un mesaj religios și părea că au venit cu scopul de a încinge spiritele pe parcursul discuțiilor. Aceștia au fost lăsați să participe la conferință, cu condiția abordării unui comportament care să se încadreze în „parametrii” civilizației. 

Cu ocazia sărbătoririi primului PRIDE din istoria orașului de pe Bega, reprezentanții celor mai importante organizații LGBTQ+ din țară au fost invitate să vorbească despre acest subiect controversat încă în România, în cadrul Conferinței intitulată „LGBT+ încotro? Retrospective și perspective”, desfășurată vineri, 7 mai, la Universitatea de Vest din Timișoara.

La această conferință, în public s-a aflat și un grup de persoane care purtau tricouri cu mesajul „Hristos a înviat!” și care nu au primit acceptul de a participa în fază inițială, pentru a evita orice formă de conflict. Ulterior, spiritele s-au calmat:

„Vă înțeleg perfect că vă faceți temeri, pentru că nu ați fost alături de noi, nu știți cum ne este viața, nu știți de ce suntem așa, dacă se ia, dacă nu se ia, dacă pot deveni sau nu și copiii voștri la fel. Sunt temeri pe care le înțelegem și tocmai de asta ne dorim să comunicăm, ne dorim să putem dialoga. Dar dialogul se face în anumite condiții”, spune Lucian Dunăreanu, reprezentant PRIDE România.

În continuare, acesta a povestit despre experiența personală, care i-a marcat parcursul existențial și care l-a redefinit totodată, făcându-l să fie cine este astăzi, acceptându-și identitatea „Când aveam vreo 7-8 ani, tatăl meu, care lucra în armată, spunea «ah, homosexualii ăia, să-i omor, dacă copilul meu ar fi așa, i-aș tăia gâtul». Asta am auzit-o în toată copilăria mea. (…) Am trecut printr-un coșmar care a încetat atunci când am zis ok, asta este, mă accept așa cum sunt, merg mai departe. (…) La 20 și ceva de ani, tatăl meu a aflat că sunt homosexual. În momentul acela, după ce m-a bătut crunt, m-a aruncat din casă și am rămas pe străzi. Am dormit în scări de bloc și în parcuri”.

De asemenea, s-a discutat despre un subiect de maxim interes care a avut loc în România, în octombrie anul trecut, și care a împărțit țara în două mari tabere. Este vorba despre Referendumul pentru redefinirea familiei:

„Cred că povestea referendumului nu a început în 2015, când inițiativa de modificare a Constituției a apărut în Monitorul Oficial, ci a început mult mai devreme, încă din anul 2005, când o serie de pastori neoprotestanți s-au întâlnit la Vatra Dornei și văzând schimbările care se întâmplă în Europa – Spania între timp, legalizaseră căsătoriile gay, Canada urma să ia același traseu, Olanda și alte țări – au spus că e momentul ca și Articolul 48 din Constituția României să fie schimbat și atunci au pornit, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române, o întreagă campanie de strângere de semnături similară cu cea din 2015/2016 și atunci au strâns aproximativ 600.000 de semnături pe care le-au depus la Curtea Constituțională, iar Curtea Constituțională a respins această inițiativă pe niște criterii tehnice, strict pentru că acele semnături nu acopereau suficiente județe din România. (…) Actorul principal, Biserica Ortodoxă Română, nu a știut să se comporte în acest referendum. A adoptat fără niciun fel de gândire critică strategii neoprotestante din America, o religiozitate adusă în spațiul public, lucru care nu a funcționat, românii nu s-au lăsat manipulați de toate aceste strategii și am avut cazuri de foarte mulți creștini spunând că politica nu are ce să caute în biserică”, declară Vlad Viski, reprezentat MozaiQ România.

Alte subiecte s-au direcționat către planurile pentru viitorul comunității LGBTQ+ și spre pașii care trebuie urmați pentru a întregi acest proces de deschidere a societății spre toleranță, egalitate în drepturi și înțelegere.

• Tweet
• Pin It