„Târziu e, Doamnă, devremele-i târziu…” – volumul menit să scape iubirea din mrejele banalului contemporan

Restrâns, dar calitativ – așa poate fi descris publicul care a fost alături de scriitorul cărășan, Sorin Gârjan, la Casa de Cultură Moldova Nouă, cu ocazia lansării cărții „Târziu e, Doamnă, devremele-i târziu…” – o carte destinată publicului larg în care cititorul poate apela la imaginație pentru a descifra mesajul autorului.

Prieteni apropiați, foști colegi de școală, dar și tineri curioși au fost prezenţi luni, 9 decembrie, în sala instituției culturale de la malul Dunării, acolo unde autorul Sorin Gârjan aducea în fața spectatorilor o noutate în cariera sa de scriitor – până acum, acesta punându-și amprenta doar asupra operelor destinate unui public specializat -: cartea „Târziu e, Doamnă, devremele-i târziu…”, o carte menită să-i răscolească pe cititori, prea des obișnuiți să spună „Te iubesc” fără a avea nicio tresărire interioară, un volum focusat să readucă esența cuvântului „iubire”, dar și să-i ofere formei fondul adecvat.

Înainte ca Gârjan să le vorbească celor prezenți despre importanța lucrării sale, jurnalistul orăvițean, Nicolae Petruț, a ținut să facă câteva precizări atât despre autorul cărții, despre publicul care i s-a alăturat în cadrul lansării, cât și despre o bună bucată din viață pe care poetul și-a petrecut-o la Moldova Nouă: „Din ce pot observa în seara aceasta, Banatul nu mai e un loc pe care Sorin să-l considere acasă. Asta pentru că, nu doar în cazul lui, realizăm că nu știm, nu vrem să ne păstrăm poeții. În ceea ce privește cartea, poemele ei sunt o rugăciune. O să vă ardă și va rămâne acolo o cicatrice de iubire, de înțelepciune”.

Referitor la conținutul lucrării, Gârjan a simțit nevoia să intervină cumva pentru a-i reda cuvântului „iubire” adevăratul sens, mult prea banalizat în epoca erei digitale, și să-i determine pe oameni să aibă curajul să-și exprime sentimentele unii față de ceilalți, indiferent de vârstă, căci, după cum notează acesta, „iubirea nu are vârstă, dar are vârstele ei”.

Adeptul ideii că „în pielea unei iubiri nu încap decât un bărbat și o femeie”, Sorin Gârjan le-a expus celor care îl urmăreau cu interes cât de importantă este fiecare etapă a atașamentului sufletesc și cum evoluează dragostea în timp: de la primii fluturi în stomac, atunci când îi cari ghiozdanul colegei pe care o placi până unde locuiește aceasta, fără să scoți un cuvânt, până la momentul în care „acel foc de paie începe să caute nevoia unui foc liniștit, înțelept”.

Înainte de a-și lua la revedere de la oamenii dragi cărora le-a recitat câteva versuri, poetul a ținut să-i îndemne pe toți cei prezenți să trăiască iubirea, „un lucru care necesită implicare” în detrimentul variantei de supraviețuire, care e „o luptă continuă dusă fără iubire”.

Finalul evenimentului l-a suprins pe poet în holul instituției culturale, acolo unde a împărțit autografe și s-a fotografiat cu toți cei care au luat parte la momentul organizat de Casa de Cultură Moldova Nouă.