Vremuri nasoale, mon cher! Dacă și popii au ajuns să se ocupe de afaceri, înseamnă că e foame mare în rândul slujitorilor Domnului. Că nu le sunt de ajuns acatistele plătite, cum altfel, pentru noroc în dragoste, baftă la bac, sănătate și liniște în casă, acu s-au apucat să facă și mâncare la cazan. Stați, nu vă grăbiți să trageți concluzii greșite, că nu e pentru sărăntoci și copii, ci pentru ăia care sună dimineața la prima oră: „Alo, Catering Banatul de Munte? Părinte, ce aveți de mâncare astăzi? Aha! Și tot la prețul ăla de ieri, cu TVA cu tot? Nu mai faceți o reducere? Măcar un leu, că-i înaintea pensiei. Cum? Nu vă lasă vlădicu? Am înțeles, părinte, Dumnezeu să vă dea sănătate că vă gândiți și la noi, ăștia săraci.”
Serviciul ăsta de catering funcționează aici, în Reșița. În curtea unei biserici dintre blocuri. Nu de mult timp, dar funcționează. Are autorizație de la cine trebuie, plus binecuvântarea vlădicului. Altfel, cum? Nu știu a cui a fost ideea și nici dacă e adevărat că într-o zi un onorabil părinte paroh ar fi exclamat mânios în fața altarului: „Doamne, de ce să fim noi mai proști decât afaceriștii ăia care vin să se roage când dau de belea? Oare noi nu putem să facem un ban cinstit dintr-un blid de ciorbiță, două-trei sarmale și un pahar de plastic cu colivă, la desert?” Ai dreptate, părinte. Ce mare scofală și cateringul ăsta? Dovadă că ați putut. Când vreți, scoateți bani din piatră seacă, nu doar din lumânări, calendare, iconițe și cutia milei. Mâine, poimâine deschideți sală de nunți și botezuri, cu lăutari și maneliști, că de pomeni și de toate cele de trebuință pentru ultimul drum aveți de mult.
Păi treabă e asta, părinte? Biserica, în loc să fie un exemplu și să-și facă pomană cu amărâții care n-au casă, n-au masă, după cum scrie în Evanghelia lui Matei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, îi ia din buzunar și ultimul leu pentru un blid de ciorbă? A, înțeleg, aici pe pământ e valabil celălalt principiu: „Fă ce zice popa, nu ce face popa.” Și mai e ceva, nu știu ce bucate o să gătiți în zilele de post de peste ani. Că dacă le dați oamenilor de două ori pe săptămână fasole și varză, fără carne, că de aia e miercuri și vineri, până la Crăciun dați faliment sigur, oricât de tămâiate ar fi. Dar cine știe, poate dă vlădicu o derogare și atunci o să împăcați și capra și varza. Spre binele nostru, cum altfel?