Sute de elevi au abandonat școala din 2016 până în 2021, arată cifrele inspectorilor școlari din Timiș. Cele mai mari probleme sunt în familiile cu o situație materială precară, iar în județ există mai multe asociații care încearcă să îi sprijine pe copii, nu doar material, ci și emoțional și psihologic.
Datele Inspectoratului Școlar Timiș arată că 301 elevi au abandonat școala, în 2016-2017; în 2017-2018 – 161, în 2019-2020 numărul lor a crescut la 342, pentru ca în 2020-2021 să scadă la 96. Cei mai mulți renunță la studii la trecerea între cicluri, fie pentru că părinții nu pot suporta costurile legate de cămin, cantină și navetă, fie pentru că îi introduc în câmpul muncii, înainte să termine cele 10 clase obligatorii. Inspectorii școlari au încercat să recupereze parte dintre ei, printr-un parteneriat cu polițiștii și primăriile din județ.
„În perioada admiterii în clasa a IX-a, pentru anul școlar 2021-2022 am avut aproape 200 de elevi care au finalizat clasa a VIII-a, nu au luat evaluarea națională și nu se regăseau înscriși în clasa a IX-a. Împreună cu IPJ, primăriile din județ, am reușit să diminuăm perspectiva abandonului școlar la peste 50%, tocmai datorită acestei intervenții. Mă refer la o intervenție punctuală la nivelul comunităților locale: agenții de poliție au reușit să ia legătura cu familiile ca să identifice motivele pentru care nu i-au înscris. Vorbim de dreptul de educație al copilului, motivele aș zice eu că sunt neîntemeiate. Aproape 55% dintre elevii care nu s-au înscris, așadar, am reușit să îi aducem în clasa a IX-a, diferența de 45% ne-a dus spre o zonă în care familia nu i-a mai înscris în clasa a IX-a fie pentru că au plecat în străinătate, fie au participat cu familia la munci necalificate.”, a declarat Marin Popescu, inspectorul școlar general de Timiș.
Discriminarea, unul dintre motivele pentru care copiii renunță la educație
Asociația Academia Mămicilor din Timișoara derulează un întreg program menit să reducă fenomenul abandonului școlar. Periodic organizează campanii prin care micuților, în special de la sate, li se oferă atât haine, cât și rechizite pentru școală.
„E necesar să le oferim și un suport material pentru că, din păcate, mulți dintre ei sunt în risc de abandon școlar din cauza situației financiare și atunci încercăm să venim în ajutorul lor. Periodic organizăm campanii sociale în care le oferim ce au nevoie pentru școală: rechizite, ghiozdane, poate chiar o pereche de ghetuțe, în perioada iernii, însă considerăm că nu doar aceste campanii sunt importante. E important să existe o continuitate. În prezent derulăm un proiect în colaborare cu Fundația Alber și Vivalia, prin care organizăm ateliere pentru copiii din Bencecu de Joc, unde ne implicăm momentan, cu scopul de a dezvolta abilități de viață independentă pentru copii. Pe lângă asta e importantă și partea de mentorare continuă. Avem voluntari care lucrează în diverse domenii și copiii sunt fascinați să vadă că oameni din Timișoara, psihologi, contabili, profesori, vin acolo și îi ajută să învețe ceva. Cred că asta insuflă în ei dorința de a deveni și ei ceva atunci când sunt mari.”, a declarat Larisa Sandu, asistent social la Academia Mămicilor.
Nu doar situația materială precară a familiei îi împiedică pe copii să continue școala.
„Cel mai important este nivelul de educație al părinților. Dacă părintele a avut o educație și consideră că educația îl va ajuta pe copil, atunci nu vom avea probleme. În realitate, acei părinți care nu au avut parte de educație, din păcate nu pun așa mult preț pe educația copilului lor. Apoi ar fi partea asta financiară, pentru că este costisitor să îți trimiți copilul la școală, mai ales dacă ai mai mulți. Și aș adăuga discriminarea. Dacă nu îți permiți să ai aceleași haine, aceleași ghiozdane, rechizite, încălțăminte, putem vorbi de orice, din păcate există multă discriminare și atunci uneori, copilul refuză să meargă la școală.”, a explicat Larisa Sandu.
Ajunși la 14 ani fără să știe să scrie sau să citească
Cele mai multe cazuri de abandon școlar se regăsesc în zona rurală. La Coșteiu, spre exemplu, Ancuța Sârbu a pus la punct un întreg sistem de ajutorare a copiilor care sunt în risc de abandon școlar. A creat o asociație – Educația la sat – prin care, într-un centru, 30 de copii sunt sprijiniți de 4 învățători, de 3 ori pe săptămână, să asimileze informațiile potrivite vârstei lor. Copiii sunt împărțiți pe grupe în funcție nu de vârstă, ci de aptitudinile reale pe care le au.
Unii copii din proiect au o situație socială dificilă, alții nu. Însă aceștia din urmă nu primesc sprijin la teme, exerciții la lecțiile pe care ei nu le-au înțeles la clasă.
„Eu locuiesc aici în sat și în urmă cu 4 ani am făcut o școală de vară și am observat foarte multe dificultăți la copii, erau în urmă cu aptitudinile școlare foarte mult. Așa am continuat și al doilea an, în această școală de vară fiind incluse și ore remediale și de alfabetizare. Așa am reușit să măsurăm nivelul școlar al copiilor. Cam 30% erau în urmă cu vreo 2-3 ani față de clasa în care erau și am hotărât să îi ajutăm mai mult. Copiii uitau în anul școlar, dacă nu exista o consecvență. Am reușit să facem o asociație, am lucrat în școală cu elevii care aveau nevoie, în timpul liber – vacanțe, weekend -, iar anul trecut am închiriat un spațiu lângă școală, l-am renovat și am făcut două clase. Din ce mi-am dat seama, copiii au rămas în urmă pentru că au fost lecții la care nu au înțeles și s-a mers mai departe. Acasă nu au avut exercițiu, nu s-a lucrat și efectiv au rămas în urmă. Odată ce un copil nu a înțeles trecerea peste ordin, la matematică, așa nu a mai putut să înțeleagă nici tabla înmulțirii. Și așa cred că s-au adunat, iar la un moment dat, copilul a crescut, și-a pierdut încrederea și a fost tot mai greu pentru el să recupereze. Cred că așa au ajuns în clasa a V-a fără să dobândească abilitățile de scris/citit. Chiar repetenți în clasa V-a. Au 13 ani, 14 ani unii și încă nu știu.”, a povestit Ancuța Sârbu.
Aproape 100 de unități de învățământ din Timiș, care se confruntă cu un grad ridicat de abandon școlar, au șansa să primească o finanțare europeană de până la 200.000 euro, prin PNRR. Dintre acestea, 10 se află în Timișoara. Banii, odată accesați, vor putea fi folosiți, spre exemplu, pentru achiziția de echipamente IT, amenajarea unor spații de lectură, organizarea de cursuri remediale sau outdoor, recreative.