Suntem pe tobogan, rău de tot!

De ce am dat acest titlu? Pentru că aşa văd eu acum lucrurile. Plec de la viaţa de jos. Salarii de două, trei sute de euro net, dacă lucrezi la privat. Spre mia de euro, dacă lucrezi la stat. Şi aici intervine perfidia sistemului. Economia reală este cea din privat. La buget, zice Guvernul: faceţi-vă dragilor salariile cât doriţi. Şi, ghici ce? Şi-au dat în nas. De ce? Pentru că nu au de unde, de aia! Dar, nu contează. Mai o acciză, mai o taxă nouă, mai un bir. Jupuială pe spatele tâmpitului ce-şi ia viaţa în propriile mâini şi scapă statul de zece, douăzeci de cetăţeni ce ar putea figura la social sau în şomaj. Sau, dacă ar fi studiem trendul emigrărilor, scapă definitiv de grija lor. De ce mai consider că suntem pe tobogan? Vrem nu vrem, trebuie să recunoaştem că mare procent din clasa politică este puşcăriabilă. Circ permanent pe tema „remanierii” sistemului juridic. Ce simt eu este că, subliniez, indiferent de clasa politică, nemernicii dintre aleşi şi-au dorit un zid în jurul lor, prin care justiţia să nu poată trece. A făcut-o şi gaşca lui Iliescu, şi-a lui Băsescu. Se opune, ca în bancul acela, cu „să stau sau să fug? Mai bine mă împiedic!”, gaşca lui Iohannis. Mesaje false, disperate sau ipocrite curg din toate ungherele cloacăi politice. Stat de drept, hoţie, penali etc, sunt marote aruncate înspre intelectul secat al prostimii. În spate, vorbim despre fabrici şmenuite, despre case luate cu arcanul, despre dreptul morţilor de a vota, despre imposibilitatea de a lucra cu statul dacă nu şpăguieşti ministeriabilul politic ce pune pecetea pe contractul de realizare a investiţiei. Dar, corupţie este peste tot în Lume. Unii o ambalează în staniol, alţii o trimit la acel „benefic” procent de cel mult zece la sută, procent ce, conform unor teorii economice ar fi chiar un aditiv al dezvoltării economice. Noi, cică dăm cu ea de gard. Numai că, gardul pare a fi făcut de purceluşii mai mici din poveste. Ce mă îngrijorează este că am început să cumpărăm armament. Şi nu pe doi, trei lei, pe miliarde de euro. Second hand-uri, să ne înţelegem. Dezafectate de pe te miri unde. Un obicei ce-l găsiţi dacă aveţi răbdarea de a căuta, prin ţările bananiere. Dar, ele nu sunt mândre de a fi parte a NATO! Şi nici UE. Nu continui, vă propun doar un exerciţiu de documentare şi de dreaptă şi neîndoctrinată gândire. Trageţi o linie verticală pe un A4 şi scrieţi stînga, avantaje, dreapta dezavantaje ale apartenenţei NATO şi UE

• Tweet
• Pin It