Falsificarea monedelor are rădăcini încă din antichitate, în general fiind realizată de către indivizi talentaţi, dar nu trebuie lăsată deoparte nici acţiunea unor state menită să destabilizeze economiile altor ţări.
O astfel de situaţie se regăseşte în documentele Detaşamentului de Poliţie Iam, fiind primită de la Poliţia de Reşedinţă Oraviţa, în data de 25 martie 1940.
În contextul în care Europa fierbea, iar România se pregătea să ia parte activ la operaţiuni, Detaşamentul Poliţiei de Frontieră Iam era atenţionat asupra posibilităţii de apariţie a unor mărci false astfel:
„… Se zice că Banca Reichului este în posesia unui mare număr de monede false.
Această monedă falsă, Banca Reichului caută s-o plaseze pe pieţe străine, prin operaţiuni bancare şi cel mai bun debuşeu pentru plasarea banilor falşi îl are în România.
Se zice că România este intenţionat vizată pentru aceasta, căutându-se a se specula anumite operaţiuni la momentul oportun.
Tot prin operaţiuni bancare, cunoscute sau necunoscute se scoate din ţară valută foarte bună, azvârlindu-se în locul ei valută falsă.
Plasarea monedei false se face mai mult cu dolari. Mai suntem informaţi că chiar mărci germane false sunt plasate. Acestea fiind foarte bine reuşite. Mărcile germane false ar circula numai pe pieţe străine cu scop bancar.
Vaporenii din Orşova sunt foarte atenţi la primirea dinarilor sârbeşti, fiind foarte mulţi falşi“, se arată în documentul care datează din 1940.