Primarul Reșiței a avut poate unul dintre cele mai originale discursuri rostite astăzi, de Ziua Națională. Nelu Popa a lăsat deoparte evocarea istoriei și le-a citit celor prezenți în Centrul Civic scrisoarea care îl are ca destinatar pe edilul-șef al Reșiței din anul 2118!
Capsula timpului, un proiect gândit de Primăria Reșița în Anul Centenarului, i-a oferit prilejul primarului Nelu Popa să lase câteva rânduri urmașului său de peste un secol. Și când ar fi fost mai potrivit să le citească în public, dacă nu de Ziua Națională?
Scrisoare pentru primarul Reșiței din 2118:
„Te salut, urmaș al Reșiței! Ceva ne leagă pe mine și pe tine peste secole, iar timpul nu face decât să ne confirme acest lucru: apartenența mea și a ta la acest neam românesc milenar.
Când citești această scrisoare, la 200 de ani de la Marea Unire și la 100 de ani de la acest moment în care eu îți scriu, nu vreau să îți vorbesc despre luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, lecția de istorie este dator să o respecte peste secole orice român, fără a-i fi impusă cu forța. Se numește dragoste de neam și de trecutul acestuia. Iar cei care s-au jertfit acum 200 de ani merită respectul tău, așa cum am încercat și noi să îl arătăm într-o zi de 1 decembrie 2018. Merită să știi și să îi conștientizezi și pe ceilalți despre sacrificiul pe care noi și cei dinaintea noastră l-au făcut pentru ca acest popor să existe și să supraviețuiască veacurilor.
N-am să-ți vorbesc nici de luptele duse de mine cu mentalitățile învechite, cu angoasele, cu frica de nou, pentru că eu sper că la ora la care citești aceste rânduri tu, prietene de peste veac, vei zâmbi la auzul lor. Ceea ce vreau să știi este că poporul ăsta al meu și al tău a ținut mereu steagul sus prin valorile cu care s-a identificat. Și, har Domnului, suntem norocoși din acest punct de vedere. Așadar, sper că ai continuat și tu lupta pentru valorificarea reșițenilor, pentru că ea face ca o comunitate să împingă lucrurile.
Nu lupta pentru acumularea de valori materiale. N-am aflat ca strămoșii noștri, înaintașii noștri să fi luat cu ei ceva într-o altă viață. Ceea ce lași în urma ta este respectul pentru lucrurile bune pe care le-ai reușit sau chiar și pentru cele care nu ți-au ieșit, dar măcar ai încercat. Eșecurile să te motiveze să faci mai mult data viitoare, să nu abdici de la ceea ce ți-ai propus, să mergi spre lumină atunci când se lasă întunericul.
Reșița mea este acum Reșița ta. Îmi doresc ca ceea ce am gândit noi și am pus în aplicare să te fi ajutat în proiectul tău. Asta e. Nu zâmbi la unele lucruri, așa se făcea atunci, cele care pentru mine înseamnă acum. Și știi cum se spune, fiecare cu viziunea lui, iar a mea a fost despre renașterea acestui oraș. Asta am încercat și sper ca acum, în 2118, tu să reușești să miști lucrurile mult mai ușor. Am făcut totul cu credința binelui și a lui Dumnezeu. Am făcut-o cu gândul la copiii noștri și, dacă vrei, și cu gândul la tine, pentru că acum, când îți scriu, tu ești copilul nenăscut al Reșiței. Despre mine nu știu să îți spun foarte multe. Poate că nu am fost cel mai bun model, poate că aș fi putut să fac mai mult. Dar știu că am încercat ca faptele mele bune să îmi domine existența pusă în slujba comunității. Să încerci la fel. Și nu căuta să urmezi un model anume. Fii tu însuți și acționează conform momentului actual pe care îl traversezi. Privește înainte cu altruism, lasă grelele moșteniri deoparte.
Proiectele realizate să ți le dorești din inimă pentru cei ce vor urma după tine. Doar așa vei reuși în misiunea ta, cu gândul la binele celor ce vor urma. Și nu uita: suntem și eu, și tu o părticică din ADN-ul unui neam miraculos, neamul românesc. Prețuiește-l!”
Peste 100 de mesaje de la reșițeni și bănățeni au fost adunate într-o capsulă a timpului, care a fost îngropată astăzi în subsolul fântânii cinetice, iar anul viitor, odată cu reabilitarea Centrului Civic, va avea un loc special amenajat. Toate vor fi citite de urmașii Reșiței, în 1 decembrie 2118.