Scrisoare din prima linie de luptă împotriva coronavirusului. Cum descrie o asistentă din Timişoara experienţa trăită?

O nouă scrisoare impresionată din seria ,,Crâmpeie de pe frontul Spitalului Militar Timişoara în lupta COVID-19 a fost publicată pe pagina de Facebook Direcţia Medicală a Ministerului Apărării Naţionale.

Denisa, o asistentă medicală povesteşte în amănunt experienţa sa în momentul în care un pacient cu coronavirus ajunge la Spitalul Militar. Redăm integral scrisoarea tinerei asitente şi experienţa trăită de aceasta.

“Era târziu în noapte, undeva aproape de ora două. O noapte cu ploaie şi vânt. Primim telefon, vine ambulanța cu un pacient “pozitiv”. Mergem în cortul de echipare. La început ne lua mai mult timp să ne echipăm, acum ştim mişcările pe de rost. Colega care mă asistă se uită atent să nu-mi scape ceva. Ies din cort şi merg spre ambulanță. Ploaia răpăie pe combinezonul de plastic, pe vizieră (era bun acum un ştergător de parbriz la viziera asta). Între corturi e lumină, totuşi sunt atentă să nu alunec. În locul în care opreste salvarea e mai multă lumină. Uşile se deschid şi coboară un pacient. E un bărbat tãnăr şi pare puțin speriat uitandu-se la mine. Nu ni se disting chipurile, îmi vede probabil ochii.

Mă prezint şi îl rog să mă urmeze pentru a face internarea, să măsurăm parametrii vitali ( tensiune, puls, temperatura, saturația de oxigen), EKG, şi înainte de a incepe îi prezint sițuatia de la noi, la corturi, şi îl întreb dacă e de acord să rămână aici, urmând să semneze formularele de consimțământ pentru a fi internat. Îmi dau seama ca este puțin neliniştit. Acum urmează să vorbească cu medicul. Aici va fi pentru ceva timp noua lui “casa”. Îl duc să se instaleze. O să prindă şi câteva ore de somn în noaptea asta. Îi spun că dimineață o să vin sa îi recoltez analize de sânge şi că acum e timpul se odihnească. Pe parcursul zilei următoare va face şi radioscopie pulmonarā şi tot ce va fi necesar. Parea mult mai liniştit atunci când am plecat din cort, poate că simte că a ajuns într-un loc unde vom avea grijă de el.

Sunt sigură că există şi meserii mai uşoare, dar noi asta AM ALES să facem, să îngrijim oamenii bolnavi. Mă bucur că am avut prilejul de a mă angaja, chiar şi pentru o perioadă limitată, la Spitalul Militar Timişoara. Am întâlnit aici oameni minunați, bine pregătiți şi sunt convinsă că tot ce se întâmplā acum din punct de vedere profesional, faptul că intrăm zilnic în zona roşie, faptul că suntem nevoiți să purtăm acest echipament deloc comod, ne va aduce, pe lângă satisfacția de a ne ajuta semenii şi o experiență valoroasā. Experiența, din păcate, sau din fericire, nu poți să o primeşti cadou, nici să o cumperi, trebuie să o câştigi singur, prin munca ta. Acest început de toamnă să vă fie îmbelşugat şi senin. Aveți grijă la sănătate şi purtaţi mască atunci când e nevoie, vă poate scuti de mult timp pierdut în izolare sau în spital şi de neplăcerea de a trece prin boală ! Cu drag, Denisa”

 

• Tweet
• Pin It