Săptămâna Patimilor, ultima din Postul Mare. Semnificația fiecărei zile

Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este cea mai veche perioadă de post din istoria bisericii și se întinde până la Sâmbăta cea Mare inclusiv.

Caracteristica esențială a acestei săptămâni se așază în slujbele Deniilor pe care preoții le oficiază în fiecare seară. Dincolo de asta, credincioșii sunt chemați să retrăiască fiecare zi într-un mod aparte, să interiorizeze momentele pe care le-a avut Isus Hristos pe parcursul acestei săptămâni.

Sfânta și Marea Luni ne aduce în față icoana tânărului Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt, ne explică preotul Zaharia Pereș. Istorisirea vieții sale în cultul liturgic este anticiparea jertfei Mântuitorului care a fost vândut de Iuda.

„Acest tânăr Iosif, născut din Iacov și Rahela, este icoana lui Hristos și, iată, este imaginea celui care a fost vândut de frații săi și reușește, dincolo de toate, prin ajutorul lui Dumnezeu, să ajungă peste Egipt, să fie cel care coordonează practic grânele Egiptului și în felul acesta frații lui și tatăl lui ajung să vină să stea în genunchi înaintea sa ca să primească hrană pentru zilele vieții lor. De aceea, acest moment de luni ne aduce înainte imaginea tânărului Iosif, vândut de frații săi, care până la urmă se așază în imaginea Mântuitorului Isus Hristos vândut de propriul său popor, dar care nu rămâne acolo în moarte, ci reușește ca a treia zi să învie din morți.”, a spus preotul Zaharia Pereș, protopop al Protopopiatului Ortodox Român Timișoara I.

Marți sunt două pilde importante: cea a celor 10 fecioare, care are menirea să ne țină treacă datoria de a trăi permanent în Hristos, și pilda talanților – spre a fi milostivi mereu. În marea zi de Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns picioarele Mântuitorului cu mir – simbolul pocăinței adevărate și al îndreptării omului căzut în păcate.

Plină de semnificații este și Joia Mare.

„Această zi este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului Isus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor ca pildă de smerenie, cina cea de taină la care Mântuitorul a instituit taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și vinderea Domnului Isus Hristos de către Iuda. (…) Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile, în anumite zone ale țării, merg la biserică, împart colaci de post, vin, miere și fructe, conform tradiției. Și la noi aici în Banat, în noaptea dinaintea zilei de joi, joi dimineața, mulți oameni merg la cimitire și dau de pomană colaci, pachete cu fructe, cu fel și fel de dulciuri, în amintirea morților plecați din familiile lor. Pentru că așa se spune într-o tradiție, că ar fi cerurile deschise și în această zi morții comunică cu cei rămași în urmă, cu cei de pe pământ. Conform acestor lucruri, se aprind multe focuri în satele bănățene și nu numai, în semn de purificare, de curățire și de întâmpinare a sufletelor celor plecați din lumea aceasta.”, a mai spus preotul Zaharia Pereș.

Tot joi se întâmplă și alte evenimente legate de pregătirea Paștilor. Unii își pregătesc bucatele tradiționale – pasca și colacii -, alții vopsesc ouăle.

În Marea zi de Vineri se prăznuiesc Sfintele Patimi ale lui Isus Hristos.

„Vinerea Mare este zi aliturgică, dar ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Epitaful este o imagine pictată cu domnul Isus Hristos care este pus în mormânt. Seara, aici se cântă prohodul sau slujba de înmormântare, pentru că și această slujbă sigur că are semnificația punerii în mormânt. Epitaful pe care îl poartă preoții ajutați de credincioși simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul Bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din altar unde rămâne până la Înălțare. Punerea pe sfânta masă reprezintă punerea domnului Isus Hristos în mormânt.”, ne mai explică protul.

Marea Sâmbătă este ziua în care prăznuim îngroparea lui Isus Hristos și pogorârea sa la iad. Este, de asemenea, ultima zi de pregătire a Paștelui, când femeile gătesc majoritatea mâncărurilor, termină curățenia, pregătesc hainele noi pentru zilele de sărbătoare și, de obicei, în această zi de sâmbătă are loc și sacrificarea mielului care îl reprezintă pe Hristos care se jertfește pentru noi. Credincioșii se pregătesc pentru slujba de Înviere de la miezul nopții și apoi aduc lumina spre casă, bucurându-se de salutul în care spun tuturor „Hristos a Înviat!”, iar ceilalți răspund „Adevărat a Înviat!”

„În acest fel ar trebui să privim și noi lucrurile, retrăind momentele pe care le-a avut Isus Hristos pe parcursul acestei săptămâni. Îndemnul meu ar fi ca în aceste zile să se țină cât se poate post, să împletim postul cu faptele bune, iar Vinerea Mare cine reușește să țină post aspru, post negru, este într-adevăr un om mai deosebit, în sensul că Vinerea Mare este ziua în care Domnul Isus Hristos a fost pus pe cruce și dacă reușim să avem o zi în care să fim mai postitori decât în celelalte zile, ar fi deosebit de frumos. Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute pe toți și să ne îndreptăm pașii spre marea sărbătoare a Învierii Sale, bucurându-ne că, iată, s-a adus pe sine ca jertfă pentru noi și pentru a noastră mântuire și ne-a oferit nădejdea că moartea nu este capătul a toate și că dincolo de moarte există viață veșnică.”, a încheiat preotul Zaharia Pereș.

• Tweet
• Pin It