Sănătatea psihică, între pandemie și război. Cum ne putem controla emoțiile?

„Trecem printr-o perioadă cu încercări, dar care poate reprezenta pentru noi o mare oportunitate de creștere la nivel individual și social”, spune Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, cu două specializări în terapia centrată pe emoții și tehnica de lucru cu traumă, EMDR. Într-un interviu acordat pentru Express de Banat, Ancuța Coman-Boldișteanu a explicat la ce ar trebui să fim atenți în acest context tensionat.

Am sperat că vom scăpa de pandemie, dar ne-am trezit în fața unui conflict apărut brusc în proximitatea noastră.

Așa este. Emoțional este foarte mult de dus. A fost o perioadă foarte grea, în care s-a acumulat multă oboseală, stres și cred că fiecare dintre noi aștepta acel moment în care să simțim că ne putem depresuriza, că putem să ne vedem de viața noastră. Aveam senzația că ne putem întoarce la ceva similar cu ce a fost înainte de pandemie. Acum, cu tot ce se întâmplă în contextul actual, cu invazia din Ucraina, este copleșitor. Copleșitor prin tot ce aduce un astfel de eveniment pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru că ne găsește cu resursele epuizate, obosiți, după o perioadă dificilă.

Ce putem face pentru noi în această situație?

Să conștientizăm impactul pe care îl are asupra noastră ceea ce se întâmplă acum. Poate e mai important decât oricând să ne uităm la noi și să ne înțelegem din punct de vedere emoțional, să ne cunoaștem reacțiile în situații dificile și să conștientizăm intensitatea lor. De exemplu, o reacție automată care poate apărea este de negare; persoana evită să povestească despre situație, dar sistemul său emoțional e încărcat. Este un tip de reacție pe care l-am întâlnit frecvent zilele acestea. Este vorba despre minimizare. Apoi, este o parte de maximizare în care persoana se încarcă de anxietate, citește multe știri, își face scenarii și nu lasă spațiu pentru așezare în mintea sa. Sigur este și o parte mai echilibrată în care oamenii se întreabă care sunt lucrurile pe care le pot face. Ce pot face pentru ei și ce pot face pentru ceilalți?

Este rutina un factor important în acest proces?

Este important să avem o rutină sănătoasă în viața de zi cu zi, dar mai ales în această perioadă în care avem nevoie să ne mobilizăm și mai mult resursele, pentru a putea să facem față. Dacă suntem obosiți, ultimul lucru pe care îl facem seara înainte de culcare nu ar trebui să fie acela în care să privim știrile. Este important să ne facem loc pentru activități care să ne ajute să ne depresurizăm corpul. Poate ascultăm o muzică liniștitoare, poate citim o poveste împreună cu copiii, poate facem exerciții ușoare pentru a ne relaxa corpul. Este necesar să acordăm atenție la partea de corporalitate: să mâncăm sănătos, să ne hidratăm, să ne plimbăm etc. Practic, să ne susținem pentru a putea face față la ce se întâmplă.

Ce putem face în cazul în care emoțiile au fost negate în perioada pandemiei și au ieșit acum la suprafață?

E ceva ce se poate întâmpla și pot fi lucruri din povestea noastră de viață, cu rădăcini de dinaintea de pandemie, lucruri mai vechi pe care să apese situația actuală. Noi îi numim trigger-i sau factori declanșatori. Este practic un stimul din exterior care apasă un buton care era deja acolo, doar că până acum nu a existat un context suficient de puternic care să îl declanșeze. Ce pot să spun din experiența pe care am avut-o de mai bine de o săptămână în cabinet, de când a început invazia, este că nu au fost două persoane care să aibă același buton apăsat. Legat de asta e invitația mea, de a înțelege ce se întâmplă cu noi, la nivel personal. Doar așa putem să ne susținem procesul în aceste zile.

Ce se întâmplă dacă vom continua să nu acordăm atenție sentimentelor care ne încearcă?

Riscul este să se mai adauge încă un buton la toate celelalte. Rămâne ceva reprimat care la un moment dat e posibil să apară și să nu știm de unde a venit. Cum sunt atacurile de panică. Cu siguranță ar ajuta să mergem la un specialist care să ne ajute să înțelegem ce se întâmplă în perioada aceasta cu noi. E importantă această parte de a ne opri și de a sta cu noi. Sigur, se poate întâmpla să punem totul sub preș, dar asta vine cu riscul ca peste o perioadă să începem să avem stări pe care să nu le înțelegem și să ne întrebăm de unde vin. De aceea lansez această invitație de a ne uita conștient la noi, de a încerca să fim cu ochii pe noi într-un mod asumat și conștient.

Până în ce punct poate o persoană să gestioneze situația și când își poate da seama că este nevoie de ajutorul unui specialist?

Depinde de la persoană la persoană. Sunt persoane care au această orientare și această capacitate de a se uita în interior. Poate au trecut deja printr-un proces terapeutic, poate au intrat în contact cu partea aceasta și atunci, pentru ele este posibil să fie mai ușor. Schimbările pe care le observăm la noi în perioada aceasta ne pot indica nevoia de a apela la un specialist. De exemplu, dacă avem scăpări de memorie, dacă avem atacuri de panică, dacă nu ne putem aduna și nu ne putem duce la bun sfârșit activitățile pe care le avem. Desigur, nu putem avea aceleași așteptări de la noi acum, când contextul este atât de dificil, ca și acum trei săptămâni

Este bine să ne facem scenarii?

Sănătos sau nu, oamenii ajung să își facă scenarii. Pe de o parte nu ne ajută, pe de altă parte e inevitabil de multe ori. Persoanele care au un fond anxios, sapă mult pentru a căuta certitudine, un răspuns, un indiciu legat de cum și când se va încheia situația dificilă. În momentul în care încep scenariile este important să ne dăm seama că nu e sănătos pentru noi. Ce putem să facem? Lucruri aparent simple, cum ar fi să ieșim la o plimbare, să facem câteva mișcări, să ne detensionăm corpul etc. De asemenea, putem să scriem gândurile într-un jurnal și să ne continuăm activitățile. E o invitație de a fi conștienți și de a ne observa pe noi.

Cum putem gestiona situația la locul de muncă?

Persoanele din resurse umane sau managerii pot crea un spațiu în care să povestească ceea ce se întâmplă. De asemenea, este important să înțelegem situațiile în care sunt colegi care nu vor să vorbească despre asta, să le respectăm spațiul. E posibil ca un coleg să aibă un atac de panică. E important să îl recunoaștem, să știm de e de făcut. E ceva firesc atunci când e o mare încărcătură emoțională. Apoi, pentru ceilalți colegi, e important să îi ofere spațiu. Dacă sunt persoane care știu să gestioneze situația să le lăsăm pe ele să intervină. Și bineînțeles, să lăsăm deoparte etichetele.

Această perioadă ne invită și să avem mai multă grijă unii de alții, să fim mai atenți la noi, la relațiile cu cei dragi și la cei care au nevoie de noi.

• Tweet
• Pin It