Sălbăticie cu orice preț?

Scriam zilele trecute despre întâlnirile de taină ale WWF, departe de ochii presei și ai factorilor de transparență, prin care vajnicii ong-iști încercau să convingă factorii de decizie locală despre importanța sălbăticirii zonei Munților Țarcu, sit Natura 2000.

O asemenea întâlnire a avut loc pe 17 martie 2017, la Reșița. Au fost invitați toți primarii din zonele afectate, asta deși aceiași primari au fost invitați tot atunci și la sediul Palatului Administrativ din Reșița unde, surpriză!, venea premierul Sorin Grindeanu și ministrul Dezvoltării Sevil Shaideh. Desigur că un singur primar s-a ostenit să fie la WWF, restul fie și-au trimis viceprimarii, fie diverși funcționari de prin primărie.

Oricum, se pare că transportul le-a fost decontat de luptătorii pentru mediu, așa că prilejul a fost numai bun pentru o excursie.

Dar ce credeți că s-a discutat acolo? O sălbăticie a acestei zone, sit Natura 2000, ce se întinde pe arealul a șase comune, dacă excludem Caransebeșul, care are și el un interes uriaș în zonă. Ce înseamnă ”înființarea unei zone sălbatice?”, am fi dorit să aflăm și noi.

Doar că presa nici nu a fost invitată la dezbateri nici, după ce am trimis o asemenea solicitare pe e-mail, cei de la WWF nu au dorit să răspundă. Nici măcar acum!

Așa că am discutat cu o parte din primarii din aceste zone, să vedem dacă ei știu ce înseamnă această sălbăticire și, mai ales, dacă oamenii din comunitățile lor și-o doresc.

Primarul din Armeniș, Cristian Vela, spune că a auzit despre proiect, dar că nu are nimic scris la Primărie pe tema asta, nu știe exact ce presupune și nu se poate pronunța. „La dezbaterea de la Reșița a fost viceprimarul, eu am fost la întâlnirea cu premierul”, ne-a explicat Cristian Vela. Acesta crede că ecoturismul este o soluție pentru dezvoltarea zonei, dar de sălbăticie nici nu vrea să audă. Îl întrebăm dacă oamenii ar fi de acord cu o asemenea zonă sălbatică în care să nu se poată pășuna, să nu fie livezi, să nu se poată culege fructe de pădure ori ciuperci. „Eu nu știu de așa ceva, dar dacă e așa oamenii nu sunt de acord. Din ce am înțeles eu este vorba doar despre zonele de la o altitudine de 2000 de m și mai sus. Așa am auzit, dar n-am văzut nimic scris. Oamenii ar vrea, sunt două cătune, acolo oamenii au ceva construcții, ar vrea să se dezvolte turismul. Dar cu ce spuneți dumneavoastră nu cred că vor fi de acord”, explică Vela.

Ne lămurește un alt primar, prezent la acele dezbateri. „Au vrut să interzică și pășunatul! Păi transhumanța este de milenii, de mii de ani ciobanii din Sibiu pleacă și ajung până în Munții Locvei, cum să interzici așa ceva?!”, spune Dorel Cârdei, primarul din Zăvoi.

„Eu i-am invitat să vină în comunitate, pe teren. Degeaba dezbatem la Reșița. Noi suntem primari, dar nu putem substitui comunitatea, discutați cu oamenii!”, le-a transmis Cârdei ong-iștilor.

Dar, se pare, tocmai această discuție cu oamenii pare că se dorește evitată de cei de la WWF. Și, implicit cu presa, cei care ajung cel mai ușor la oameni. De fapt, ce să le și spui? Că nu mai au voie să-și facă livezi, să pășuneze, să recolteze fructe de pădure sau ciuperci, să nu mai folosească drumurile agricole din acea zonă, să nu poată intra cu tractorul pentru a-și aduce lemnele?! Așa că întrebarea unuia dintre primari ni s-a părut extrem de oportună: ”Păi și din ce vor trăi acei oameni?!”. Răspunsul, însă, ne-a lăsat fără replică: „din meșteșugurile tradiționale”. Adică să se întoarcă la împletit nuiele, tăiat papură sau împistrit…

„La noi nu se poate face nimic cu zonele astea protejate. Unde nu-i parc e rezervație, unde nu-i rezervație e sit Natura, avize peste avize, aprobări, nu putem demara nimic. Stăm luni de zile după avize sau aprobări, pierdem investitori sau proiecte”, spune același primar.

Faptul că județul are un bogat potențial turistic și resurse naturale nu trebuie să fie privit ca o pacoste pentru locuitori, căci bogăția naturală și multitudinea de parcuri și rezervații nu sunt o povară, ci pot genera venituri uriașe din turism, dacă sunt corect administrate și corect gestionate. Dar într-un județ cu zeci de rezervații, cu situri Natura 2000, cu patru parcuri naționale și unul natural să vii și să mai adaugi, cumva pe șest, încă o zonă de sălbăticie, care să îngrădească și mai mult dezvoltarea acelor zone, poate fi prea mult.

Mai ales dacă decizia nu vine și nu este asumată de comunitatea locală, ci e finanțată din exterior și implementată netransparent. Evitarea discuției în comunitate și a asumării de către comunitate a proiectului nu este o strategie de geniu, ci poate chiar distruge încrederea comunității locale în normele de mediu și poate chiar compromite definitiv orice proiect de mediu în zonă!

• Tweet
• Pin It