Să nu ne mai hulim valorile, bă tată!

Trec pe lângă un grup de pensionari, așezați pe o bancă în parcul Siderurgistului din Reșița. Îi știu de mult timp, unul a lucrat în CSR, la Laminoare, doi la IJCM, un altul la Motoare Navale. De câte ori mă văd mă întreabă ce se aude cu pensiile și tot de atâtea ori îi încurajez, glumind: „Lasă, bre, până la sfârșitul mandatului mai e. Mai ai și matale puțintică răbdare.” De data asta, nu despre pensii vorbeau băieții, ci despre gafa noului ministru. „L-ai auzit pe deșteptul ăla? Cum care ministru? Ăla, domnule, de la Finanțe pus de Cîțu, un alt deștept, care habar nu are cât e salariul minim. Cum poți să fii, bă, atât de prost, să nu știi cât e minimul ăsta pe economie și, pe deasupra, să mai și conduci ministerul?”

Zâmbesc, rezist tentației de a face talk-show în mijlocul parcului și îmi văd de drum. Ce chestie, altceva nu găsiseră să dezbată decât răspunsul lui Dan Vîlceanu. De unde să fi știut bietul om de salariul ăla, după doar trei zile de instalare pe funcție? Ai răbdare, frate, să treacă o lună, două, poate chiar trei, să înțeleagă și omul ăsta cu ce se mănâncă ce face el acolo. Și, la urma urmei, de ce trebuie un ministru să le știe pe toate? Dacă el le-ar ști pe toate, armata aia de secretari de stat, consilieri și ce-or mai fi pe la minister, la ce ar mai fi bună? Cum, nu-i chiar așa? Lăsați miștocăreala, că nu toți freacă menta așa cum credeți voi. Mai sunt și oameni care vor binele acestei țări. Aici îl încadrez și pe ministrul ăsta, chiar dacă e la a doua prostie pe care o debitează într-o săptămână. Să-i mai dăm o șansă, încă una și încă una până i se termină mandatul.

Eu știu că voi sunteți învățați ca miniștrii ăștia să fie doxa de carte, dar înțelegeți-i că sunt și ei oameni. Au și ei limitele lor intelectuale. Unii gândesc mai greu, alții deloc. Totodată, avem și din ăia care pur și simplu trăiesc în lumea lor, paralelă cu a noastră. Ia să-l fi întrebat ziariștii pe Cîțu cât costă o vacanță în Bora-Bora sau care e prețul unui apartament în Malibu. Dar așa, de unde să știe bietul de el câți lei face o pâine? Păi credeți că el are timp să-și gătească și să-și facă cumpărături? Chestii de astea trebuie să aibă în cap un prim-ministru? Bine că ziaristul ăla nu l-o întrebat cât costă un covrig și un lapte bătut. Trebuie Cîțu să viseze cât e kilu de roșii și legătura de pătrunjel în piață? Hai să fim serioși!

Eu cred că ar cam trebui să terminăm cu miștocărelile astea ieftine. Să-i lăsăm pe politicieni să-și facă treaba lor acolo la București, iar pensionarii să-și vadă de lungul nasului. De aia nu au ei somn noaptea că nu știe Cîțu cât costă o pâine și ministrul ăla cât e salariul minim? Să nu ne mai hulim valorile, că ne vede Dumnezeu și nu e bine, bă tată!

• Tweet
• Pin It