Vine iarna, bine-mi pare, în grădină n-am o floare. Şi nici apă, nici curent. Dacă n-am ştiut cu cine să mă încurc! … Primeam grădina cu flori cu tot, mândre şi parfumate, pe orice vreme. România merge într-o direcţie bună, zic sondajele, după ce 23 de ani a tot rătăcit aiurea. Altfel nu se explică de ce Băsescu Traian apare într-un dosar penal, cu fapte petrecute în urmă cu 13 ani. Aşa susţine Direcţia Naţională Anticorupţie. Care s-a „grăbit” să livreze nişte stenograme din Dosarul Spălărilor de bani, dosar în care, sper că nu mă înşel, s-a dat deja o soluţie. Dacă ne amintim, un afacerist pe numele lui Puiu Popoviciu, care a şmenuit Institutul Agronomic şi i-a umflat 240 de hectare în zona Băneasa, i-a vândut lui Băsescu Traian un teren subevaluat, pe care Băsescu l-a vândut mai departe, cu un preţ de câteva ori mai mare. Ioana Băsescu s-a ales şi ea de la Popoviciu cu un apartament, vândut ulterior, că aşa se fac afacerile, pentru a-şi cumpăra altul, în Băneasa, de vreun milion de euro. Astea-s lucruri cunoscute. Ce mai aflăm noi din stenograme ar fi că, acelaşi Popoviciu l-ar fi scăpat în 2004 pe Băsescu de puşcărie. Era procuror pe atunci? Era judecător? Cum dracu poţi scăpa de puşcărie pe cineva, dacă n-ai calităţile respective, întreb şi eu cu naivitate? Iaca, se poate. Dar altceva mă intrigă. DNA-ul să-şi fi schimbat direcţia de acţiune? Prea ne obişnuisem cu o singură direcţie. S-o ia încet-încet pe drumul cel bun, de bună voie? Sau de nevoie, că noul stăpân a arătat altceva cu degetul? Mai degrabă, asta-i explicaţia. DNA-ul ştie de un şef, nu de lege. Preşedenţia răspunde prompt! Cai verzi pe pereţi. Popoviciu a făcut declaraţii nepermise. Mă îngrijorează această sintagmă, „declaraţii nepermise”. Pentru că este o ameninţare cum a fost aia din vară. Nu e bine, domnule comisar şi a doua zi comisarul a şi fost luat la şuturi. Cu Popoviciu, mai zice, nu m-am întâlnit niciodată în privat, doar la întruniri publice. Personal, n-am nici un motiv să-l cred. Prea multe declaraţii de-ale lui Băsescu s-au dovedit, de-a lungul anilor, minciuni sfruntate. Să vedem ce ne mai dă DNA-ul de-acum încolo. Dacă scoate detalii din dosare vechi de 13 ani, lucrurile încep să devină interesante. Aseară am aflat şi de atacul unor „patrioţi” algerieni asupra unei rafinării din Alger, în urma căruia vreo 200 de lucrători au fost luaţi ostatici. Se cere încetarea intervenţiei Franţei în tulburările din Mali. Apoi, informaţiile au venit de-a valma, bătându-se cap în cap. 41 de ostatici au evadat. 100 au fost omorâţi. Ba nu. Ostatecul român a de devenit … doi. Nu mai sunt pe listă. Au murit sau au evadat. Sunt 41 morţi, apoi 180 au rămas, din care 35 au fost ucişi, iar 50 au bombe la brâu. Mai sunt în mâna bandiţilor trei. Din trei s-au făcut şapte etc. Şi tot aşa. Întâmplările au fost comentate, evident, aiuritor, şi de un pedelist, care le ştie pe toate. La un moment dat, se bagă în vorbă: Să explicăm, să înţeleagă şi telespectatorii. Aha!