De mai bine de un an, soții Florina și Cosmin Vitonesc au preluat și administrează o afacere de succes într-o zonă cu multe căsuțe de vacanță și parc de caravane, situată în apropierea orașului Swansea, cu ieșire la Canalul Bristol, considerat parte a litoralului Oceanului Atlantic, mai precis a Mării Celtice.
Restaurantul The Purple Badger are peste 100 de locuri în interior și 130 la terasa din exterior. Este locul unde se mănâncă bine, se poate sta la povești cu prietenii, se poate petrece timp prețios într-un spațiu cu mult verde și multă liniște în jur.
„Locația este foarte frumoasă, spațioasă, de poveste. Când am auzit că soțul meu are asemenea intenții, să preia conducerea și organizarea restaurantului aici, nu mi-a venit să cred. Tocmai aici? Da, exact aici. Practic, restaurantul, în traducere „La bursucul violet” a renăscut precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă. După un declin răsunător și cufundat într-un con de umbră, restaurantul adus pe linia de plutire, și-a revenit și pare să îi meargă din ce în ce mai bine. Clienții încep să vină la noi fiindcă se mănâncă foarte bine. Specificul este unul obișnuit aici, servim preparate proaspete și lumea începe să ne prefere tot mai mult.
Ne-a trebuit ceva timp. La început eram speriată, stresată. În țară e altceva, cunoști oamenii, cunoști cultura, știi care sunt așteptările, dar aici totul e diferit, pe clienți trebuie să îi abordezi diferit.”
La restaurantul soților Vitonesc sunt rare evenimentele de anvergură. „Nunțile nu sunt ceva obișnuit, așa ca la noi, cu mult fast. În cultura britanică un asemenea eveniment este susținut integral de tatăl fetei. Mâncarea este prezentată sub formă de bufet suedez, fiecare se servește singur și își achită consumația de la bar. Cu alte cuvinte, o nuntă este foarte scumpă, implică mari cheltuieli. Iar ca dar de nuntă se oferă cadouri, mai mult sau mai puțin folositoare pentru tânăra familie. În general în societatea engleză este preferat parteneriatul civil, oamenii trăiesc mult mai simplu.”
Cei doi, Florina, o bănățeancă din Timișoara și Cosmin, un ardelean din Cugir, fac echipă bună de aproape 15 ani, de când s-au cunoscut, în organizarea de evenimente dar și în bucătărie, la gătit, la aprovizionare și administrarea afacerii.
„În trecut soțul meu a lucrat în câteva restaurante cunoscute din Timișoara: la Nora, la Flonta, iar la Trezor și la Arta a făcut doar evenimente. Niciodată nu m-am văzut plecată din țară. S-a întâmplat ca el să ia această decizie la supărare. Aveam nevoie de un împrumut ca să ne ridicăm casa, iar banca ne-a refuzat cererea. Nu ne-am așteptat la asta. Deși noi câștigam bine, lucram foarte mult, pe cartea de muncă eram încadrați cu minimum pe economie și normal că nu ne-am calificat după criteriile impuse. Pur și simplu acest refuz al băncii a fost decisiv. Soțul meu este bucătar și a trimis imediat CV-uri către site-uri de recrutări din Marea Britanie. În câteva zile a și fost sunat tocmai de un român care avea pe atunci un restaurant aici în Swansea, iar între timp are două. Asta se întâmpla în anul 2015. Eu am mai rămas la Timișoara ca să îmi termin facultatea, după care am venit aici cu gândul să strângem bani pentru casa mult visată din România…”
După adaptarea la noua viață printre britanici, odată cu trecerea timpului, pentru tânăra familie a intervenit obișnuința. Iar în acest context prioritățile au devenit altele. De pildă cumpărarea unei locuințe acolo, în Țara Galilor.
„În doi ani de la stabilirea în Marea Britanie, am reușit să aplicăm pentru cumpărarea unei case. Am muncit non-stop, șapte zile din șapte. Când ne-am mutat aici, am avut parte de o primire foarte frumoasă. Au venit vecinii și ne-au ajutat fiindcă am amenajat un garaj. A sărit fiecare cu ce a putut, cu scule, cu brațele, să dărâmăm un zid, să ducem molozul și s-a rezolvat în timp foarte scurt. Am rămas foarte surprinși de adevăratul sprijin al comunității. Așa se întâmplă și atunci când cineva este bolnav, vecinii sunt solidari, intervin, ajută.”
Când totul înseamnă pasiune, lucrurile ies de nota zece. Povestea tinerei familii de români, stabilită departe de țară, este dovada clară a faptului că atunci când faci ceea ce îți place, meseria devine hobby. Iar un hobby îl trăiești cu toate simțurile, prin toți porii.
Cosmin Vitonesc a știut de timpuriu că meseria de bucătar îl atrage mai mult decât ingineria la care a renunțat din primii ani de facultate, iar pentru Florina Vitonesc munca în gastronomie a devenit pasiune. Doar astfel poți să muncești (după cum mărturisește) non-stop, fără zi liberă, săptămâni la rând…