Zarvă mare în gospodăria celui care până nu de mult se numea țăran, iar de la o vremea i se spune fermier. Trezite cu noaptea-n cap, orătănile făcuseră roată pe lângă rățoiul cel bătrân, curcanul cel îngâmfat, gâscanul sâsâit și cocoșul cel roșu și pintenat. Mac, mac, mac. Glu, glu, glu și ga, ga, ga!
Tablou idilic, de la țară, și dinspre grajdul gospodarului:
– Muuuu, ai auzit, soro? a întrebat-o Joiana pe surata sa căreia îi venise rândul la muls.
– Ce să aud?
– Cum, nu ai auzit vestea cea mare?
– Să nu-mi spui că de azi încolo Gogu, stăpânul nostru, ne trece pe concentrate înainte de a ne scoate la câmp, i-a răspuns Florica, o văcuță care n-apucase să vadă și să cunoască lumea dincolo de hotarele satului.
– Se vede că tot vacă ai rămas, Floricico, că numa’ la burdihan ți-e gândul, veni și replica Joianei.
– Bă, tu să nu mă faci vacă sau cum îți vine la gură, că cu mine nu-ți merge ca și cu boul cu care stai în grajd. Vezi că-i spun ăluia că vițelul pe care îl ai nu e cu el făcut ș-o să vezi tu pe dracu’ atunci. Să nu mă calci pe coadă că nu știu ce fac cu tine. Până aici.
Joiana, care văzuse la viața ei multe vițele păscând pe marginea drumului județean, își ieși din fire:
– Bă, fraiero, nu mai mugi ca proasta în târg și nu mai da cu copita că răstorni donița cu lapte și dai de dracu cu stăpâna. Mai bine ascultă ce-ți spun. Au fost anunțate primele rezultate parțiale de la alegerile de duminică.
Florica făcu ochii mari, cât cepele, și se opri din rumegat:
– Să nu-mi spui că gheolbanul ăla din capul satului ajunge primar, că mă și cer pentru abator.
Joiana, o vacă de toată isprava, recunoscută în județ pentru producțiile record la lapte pe care le dăduse cândva, rânji, arătându-și dinții de un alb imaculat.
– E chiar mai rău de atât. Cred că pentru prima dată în istoria ciurdei din satul ăsta vom avea șefă de staul o junincă.
Moment de uluială:
– Junincă?
– Cum ai auzit. Junincă, junincă, care n-a apucat să aibă parte de niciun bou până acum în viața ei.
– Să nu-mi spui că…
– Că?
– Că e vorba de aia care o câștigat titlul de „Miss Bovina” la Târgul de primăvară, că nu te cred.
– Ba să mă crezi. A ieșit prima la exit-poll, și tot prima la parțiale.
– Aia, bă?
– Dar ce are, fato, de te strâmbi așa? Se băgă-n vorbă și boul microfermei înființate pe bani europeni.
– Bă, Priane, tu nu ai văzut cum îi curg balele din gură după fiecare tăuraș din ciurdă și de proastă ce e, calcă în balegă, în loc să o ocolească.
– Lasă Floareo prostiile, că balele vă curg la toate, uită-te la ea ce jamboane are, ce uger și ce buze cărnoase, ce șolduri unduitoare, ce copite de zici că-s făcute la comandă…
După un moment de reflecție profundă, Floarea îi răspunse:
– Știi ceva, bă, boule? Poa’ să aibă jamboane, șolduri și uger de pus pe coperta revistei și poa’ s-o aibă unsă cu miere, că până la urmă, tot vacă rămâne…
Mac, mac, mac. Glu, glu, glu și ga, ga, ga! se auzi corul orătănilor din gospodăria fermierului.
– Hai gata, terminați cu bârfa, că n-am de gând să stric orzul numai să mă aflu în treabă. Care nu ouă, la oală cu ea, le amenință stăpâna, speriată cu gândul că s-ar putea trezi într-o bună zi cu un sindicat al orătănilor în oborul său.