Respectiv – de la „precum și” la „adică”! Cum adică?!

M-a luat mirarea în adopție când am dat peste un context în care respectiv a fost actualizat cu un soi de rol explicativ. Un fel de adică mai serios, mai „formal”, mai de nasul presei. Pentru că sunt mai mereu încărcată de scepticism, de neliniști lingvistice și de curiozități, arunc un ochi în dicționar.

Respectiv (adv.): „pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică [sic!], cu alte cuvinte. (< fr. respectif)” (Marele dicționar de neologisme, 2000). Între timp, vasăzică a devenit o unitate și se scrie fără blanc, iar adverbul respectiv și-a cam pierdut sensul explicativ. Astfel că Noul dicționar explicativ al limbii române (2002) îl definește exact așa: „Care se referă la fiecare în parte.”, iar Micul dicționar academic (ediția a II-a, 2010) – în termeni apropiați: „Pentru cealaltă situație (poziție, parte)”; „Pentru al doilea caz”. Un fel de: doi, respectiv trei ani; primarul, respectiv președintele consiliului județean; alb, respectiv negru etc. Nu mai lungesc lista cu exemple, e clară ideea de „precum și”.

Concluzia e una previzibilă și descrisă în clasicii termeni antonimici:

Corect – Premierul, respectiv Călin Popescu Tăriceanu vor face evaluarea fiecărui ministru în parte.

Evident, acordul se face la plural.

Greșit – „Beneficiarul, respectiv Primăria Focșani va suporta, toate costurile cu taxele și tarifele necesare avizării documentațiilor la OCPI.” (https://www.ziaruldevrancea.ro)

Verbul la singular trădează intenția de a explica/defini beneficiarul, iar virgula pusă nejustificat (între verb și complement) – priceperea aproximativă sau nepăsarea deplină. Benefiarul este chiar primăria, prezența cuvântului respectiv însă dă ordinea lucrurilor peste cap, ajungându-se la ambiguitate, la lipsă de logică – E și un beneficiar, și o primărie?!

De aici, nu e deloc greu să ajungem cu mintea la un context în care și­-ul și-a schimbat sensul. Vorba mea preferată, aparținândui-i lui Petre Țuțea, ajunsă la mine via Marin Sorescu: „Când scrii, şi pe şi trebuie să-l cauţi în dicționar. Dacă între timp şi-a schimbat sensul?” Spre deosebire de respectiv, şi are funcţie explicativă, indicând o completare, un adaos: „Ricardo Cadu l-a supărat pe Gigi Becali și finanțatorul Stelei” (www.ziare.com). În acest exemplu, şi nu leagă elementele unui subiect multiplu între care există un raport de coordonare copulativă, forma predicatului relevând faptul că Gigi Becali şi finanţatorul nu sunt persoane diferite. Dacă ar fi fost vorba de persoane distincte, predicatul ar fi avut formă de plural, ca aici: Mama şi învăţătoarea mea m-au învăţat să scriu. Aici constituenţii subiectului nu au un referent comun, adică nu desemnează aceeaşi persoană. În această situație, respectiv și-ar putea justifica prezența.

Trebuie să fim atenți la ce scriem pentru că scrisul „trădează” cum, dar, mai ales, cât (de bine) gândim. Până una, alta, azi închei literaturizat, în acord totuși cu cele gramaticalicești de mai sus:

„Pe unul dintre fotolii şedea semiculcat cunoştinţa mea, demnitarul, tovarăşul Kobcialka.” (Tadeusz Konwicki, Mica apocalipsă – roman fabulos de frumos, actual și deschizător de cap).