Reșița primește ceea ce merită!

Puteți să-l înjurați, să-l faceți cum vă vine la gură, să-i spuneți în derâdere „Macaronarul”, „Tăițelu” sau, mai nou, „Zanzibarezul”. Să aruncați în el cu vorbe de ocară pentru impozitele mărite de două ori și ceva, pentru locurile de parcare care vor dispărea odată cu lucrările de reabilitare a străzilor, pentru gropile și craterele din asfaltul cartierelor mărginașe, pentru toate experiențele și întâmplările nefericite legate de el.

Huliți-l pentru aroganța de care a dat dovadă în nenumărate rânduri, pentru greșelile și păcatele lumești la care, mai mult sau mai puțin, suntem supuși cu toții, pentru lipsa de empatie față de cei care din puținul lor se străduiesc să nu rămână niciodată datori statului la taxe și impozite, dar nu-i refuzați meritele pe care le-a avut, le are și le va avea pentru ca Reșița să nu mai fie orașul trist, gri, nostalgic care trăiește într-un trecut industrial care a făcut din ea Cetatea de Foc a industriei grele românești. Și asta nu pentru că nu ar vrea să mai fie orașul în care să se fabrice în continuare motoare navale, locomotive, turbine, tunuri ori să se toarne oțel, ci pentru că, ne place sau nu, vremea cantinelor muncitorești, a sufertașului, a serbărilor câmpenești de 1 Mai, a ceaiurilor dansante, a Periniței și revelioanelor tovărășești nu se vor mai întoarce niciodată.

Aseară, primarul Reșiței, Ioan Popa, alias Macaronarul, Tăițelu, Zanzibarezul, a inaugurat centrul multifuncțional de la 7 Noiembrie, un loc a cărei denumire amintea, cândva, de o altă revoluție, cea bolșevică, străină nouă românilor. Un loc unde cultura, sportul, manifestările științifice, simpozioanele, conferințele de tot felul vor fi la ele acasă. Cu certitudine, se vor găsi destui cârcotași „specialiști” în proiectare, design, logoree pe orice fel de temă, care se vor lega de clădirea privită de la distanță, de culoarea și de amplasarea ei pe locul fostului bazin de înot din Lunca Pomostului. Că vorba aia, cultură ne trebuie nouă, cât timp ne pleacă tinerii din oraș?

Fiecare e liber să vorbească ce vrea. Realitatea este de netăgăduit: prin centrul multifuncțional, Reșița recuperează un timp pierdut, se redefinește și se aliniază în rândul orașelor cu tradiție culturală din această țară.

Repet, înjurați-l pe Macaronar. Huliți-l pe Zanzibarez. Aruncați în el cu vorbe de ocară, dar vă spun din nou, fără Tăiețelu și echipa sa, Reșița nu ar fi avut acest centru multifuncțional. Cum de altfel nu ar fi avut nici Școala Pittner, o dărâmătură, prin acoperișul căreia se vedea cerul, ploua și ningea, ajunsă o mică bijuterie apreciată de toți cei care îi trec pragul. Să amintim și de Blocul Fetelor. De cum arăta în urmă cu câțiva ani și cum se prezintă acum. Iar cei care nu cred în vorbele unora sau altora ar trebui să le treacă pragul. Măcar de curiozitate. Intrarea este liberă, iar locul, unul cald, prietenos și generos.

• Tweet
• Pin It