Reșița, occidentul indienilor de la PORR

Pentru cei cinci, munca în România este cheia unei vieți mai bună oferită familiilor rămase acasă.

Ei sunt Sevak Deol, Raju Singh, Jasbir Jasbir, Gurjeet Singh și Karamjeet Singh, nume greu de pronunțat pentru români însă reșițenii îi văd zilnic pe artera principală a orașului, acolo unde încă lucrează la proiectul tramvai. Au vârste cuprinse între 28 și 37 de ani și vin din provincia Punjab, aflată în nord-vestul Indiei, din orașe cu nume la fel de greu de pronunțat: Chandigarh, Ludhiana, Karnal, Bathinda și Patiala.

Sunt deschiși la vorbă și le place să stea la povești într-o engleză stâlcită în care au început să amestece cuvinte românești precum „spor la lucru”, „problemă”, „ce faci?”, „mâncare”, „repede”, „liber”. Le-au deprins de la colegii de muncă, toți români, care nu ezită să-i ajute și să lucreze cot la cot cu ei. În aceeași engleză stâlcită, aflăm că în România e bine pentru că oamenii sunt deschiși și mâncarea e bună. Dar și că femeile de pe la noi sunt frumoase foc iar berea românească… e bună dar nu e ca cea din India.

Înainte de a veni în România, doar unul a mai lucrat timp de cinci ani în afara țării natale, mai exact în Malaezia. Pentru toți însă, primul contact cu Europa este România, țară unde au venit fără să se fi cunoscut dinainte. Au ajuns la Reșița acum un an și jumătate printr-o agenție de plasare a forței de muncă din țara lor, care căuta oameni pentru PORR. Inițial au fost nouă însă unul s-a întors în India iar alții trei au plecat la București atrași de mirajul capitalei.

Le e dor de casă și familii dar… numai Gurjeet a mers în India anul trecut în vară, când toți au avut concediu. Pentru că e scump să meargă până în India și-napoi dar și pentru că, din salariul pe care-l câștigă muncind în Reșița, mare parte îl trimit acasă. În India nu câștigau mai mult de 200 de euro pe lună în condițiile în care unul e de meserie mecanic, doi nu au nicio calificare, unul a absolvit liceul și unul școala tehnologică. Muncind la PORR câștigă 620 de euro lunar, dintre care aproape 500 sunt trimiși în India lună de lună, au cazarea și cheltuielile asigurate și primește fiecare și câte 200 de euro lunar pentru hrană.

Ce vor face când tramvaiul reșițean va fi gata? PORR are lucrări și-n alte orașe din țară precum Timișoara sau Arad iar cei cinci vor merge unde va fi nevoie de ei. Nu știu cât vor rămâne în România dar știu sigur că nu-și doresc să ia drumul vestului. Pentru că românii sunt oameni faini și, de aceea, nu le vine să plece de la noi pentru a merge și mai departe de casă. O casă de care le e dor, așa cum le e dor de familii, prieteni, orașul natal, cățel, pisică, mașină. Dar… muncesc bucuroși în Reșița pentru ca familiile lor să aibă o viață mai bună în India atât de îndepărtată de România dar atât de aproape de sufletele lor.

Când ne gândim că atât de mulți români pleacă din țara lor pentru o viață mai bună… Uite că altora le e mult mai greu de vreme ce, pentru ei, o viață mai bună înseamnă chiar România…

Muncitorii indieni, departe de casă dar simțindu-se bine la Reșița.

• Tweet
• Pin It