Reșița, ca un joc video pentru vloggerul japonez KeiKeiKei: „Un amestec de Sci-Fi, steampunk și «Castelul umblător al lui Howl»”

A venit din Japonia la Reșița și s-a îndrăgostit de peisaj și arhitectura industrială! Călătorul și vloggerul KeiKeiKei spune că municipiul l-a făcut să se simtă ca într-un joc video. Citiți interviul acordat în exclusivitate de turistul internațional pentru Express de Banat.

KeiKeiKei a ajuns în orașul de pe Bârzava la începutul anului 2021. Dincolo de atmosfera întunecată și griul iernilor din Reșița, călătorul a luat municipiul la pas și a trăit experiențe memorabile în Caraș-Severin. Filmarea lui poate fi urmărită aici.

Cum ai auzit despre Reșița?

„Prima oară am auzit de la străinii cu care am vorbit prin Timișoara (primul a fost pescarul din videoul «Japanese speaks Romanian with strangers» și apoi studenții din «This is why Romania is a great country». De fiecare dată când întrebam oameni din regiunea Timișoarei, Reșița apărea mereu în discuții”.

Cum ți s-a părut Reșița?

„Am fost uluit. A fost ca un pumn în față. Imediat ce am coborât din tren am fost dat pe spate de calitatea specială a peisajului. Priveliștea, culorile, texturile, sentimentul, era totul legat de sentiment și mi se părea că parcă sunt transportat într-o lume diferită. După cum explic în video, mi se părea că parcă jucam un joc video până în acel moment și deodată alt joc a fost pus să ruleze. A fost psihedelic, o experiență din altă lume.”

„Trăiesc pentru aceste momente de prezență și viață intensă. Acesta a fost unul dintre ele și totodată unul puternic (cu toate că nu ar părea astfel din fața relativ inexpresivă pe care am menținut-o de-a lungul filmării). Ca de obicei, pentru a păstra factorul descoperirii și prospețimea experienței nu am cercetat nimic înainte să ajung la Reșița despre oraș, așa că am mers prin el fără să am vreo idee despre ce urma să văd și acest lucru a făcut experiența vizitării de o mie de ori mai puternică. Cartier după cartier, priveliște după priveliște am fost constant într-o stare de surpriză și curiozitate. Totul părea foarte nou și original. Culorile, calitatea aerului, sentimentul de oraș industrial și sunetele dintre munți, așezarea urbană, străzile, funicularul gigantic care trece prin oraș, câinii care latră și păzesc fabrica abandonată…”

Care parte ți-a plăcut cel mai mult?

„Dincolo de ceea ce am spus deja, fabrica monumentală a fost pentru mine cea mai impresionată și uimitoare creație arhitecturală pe care am văzut-o până acum. Un amestec de Sci-Fi, steampunk și «Castelul umblător al lui Howl», a fost pur și simplu foarte tare. Nu am văzut ceva la fel în toată viața mea. De obicei, clădirile nu mă impresionează, dar fabrica m-a făcut să stau cu gura căscată pentru că nu am mai experimentat așa ceva decât foarte rar.”

Care au fost aspectele negative pe care le-ai observat? Ce ai schimba?

„Aș spune că în plimbările mele prin oraș am început să fiu conștient de sumbrul și lipsa de speranță din anumite locuri. Cât despre ce aș schimba… este dincolo de capacitățile mele intelectuale, dar cred că economia și politicile ar trebui incluse în ecuație pentru a revitaliza orașul. După cum spunea șoferul de taxi care m-a dus la gară, mai puțină corupție și o mai bună direcționare a resurselor statului nu ar fi un lucru rău.”

Seamănă orașul cu ceva ce ai vizitat până acum?

„Cu siguranță nu! A fost fără niciun dubiu un loc unic față de toate cele pe care le-am vizitat. Orașe ca acesta (și altele care împart aceeași calitate de unicitate) vor dispărea fără urmă de îndoială în decadele care vor urma și vor fi înlocuite de versiuni moderne, standardizate, uniformizate cu clădiri și infrastructură modernă, aceleași magazine și malluri. Cred că este păcat, deși localnicii ar putea spune că modernizarea este exact ceea ce au nevoie în oraș.”

Cum sunt oamenii pe care i-ai întâlnit?

„Nu știu de ce, dar nu am reușit să am nici măcar o interacțiune pozitivă cu oamenii din oraș, așa că am renunțat. Niciunul dintre străinii cu care am discutat nu prea a vrut să discute cu mine, așa că am renunțat la idee și m-am concentrat pe peisaje și arhitectură. Probabil nu am avut noroc. Oh, stai, acum îmi amintesc. Singura excepție au fost romii. Am explorat un cartier de romi chiar din spatele fabricii și am avut emoții să calc în teritoriul lor. Am fost întâmpinat cu zâmbete calde și salutări, ceea ce m-a surprins. Tineri, copii, bătrâni, toți erau prietenoși cu mine. Aceasta este o experiență pe care nu o voi uita legată de Reșița.”

Ai recomanda altora să viziteze orașul?

„Categoric. Orașul m-a lăsat cu o experiență memorabilă din anii mei de călătorit. Mai mult decât atât, românii din zonă mi-au recomandat să vizitez natura din jur data viitoare când mai vin la Reșița. După cum spun ei, este absolut frumoasă. Deci, din acest motiv mă voi întoarce.”

Crezi că sunt unele asemănări între cultura japoneză și cea română?

„Cineva cu mai multe cunoștințe despre cultura română ar putea să răspundă la întrebare. Puținele lucruri care îmi vin în cap sunt că atât noi, cât și voi suntem foarte curioși în legătură cu străinii care ne vizitează țara și ne place să îi ascultăm și să ne spune că le place și ce nu le place la țara noastră. Românii sunt în cea mai mare parte din cazuri respectuoși cu străinii ca mine. M-am simțit 99% în siguranță câtă vreme am fost în România și acest lucru este un testament al caracterului poporului român.”

• Tweet
• Pin It