Regele e mort. Trăiască Iliescu!

Bolșevismul românesc a supurat în decembrie 1989. Bine, doar puțin, pentru că a venit tovarășul Iliescu și i-a aplicat un leucoplast. Suficient cât să acopere buba, dar fără a o vindeca. Și, de-atunci, tot supurăm. Noi, cetățenii unei nații înfierbântate de seva democrației. Ce presupune o viață dominată de separația puterilor în stat, de exercitarea puterilor constituțional definite. Au fost mulți naivi ce au crezut că venirea Regelui și reinstaurarea Monarhiei vor aduce binele general nației. Dar nu! Regele a fost întors de la granițe, a fost declarat indizerabil de către eșalonul doi al comunismului. Am semnat rapid un tratat cu defuncta URSS și ne-am apucat de devalizarea țării. Maestru de ceremonii, țârcovnicul bolșevicului, Petre Roman. La Reșița a venit distinsul și a decretat că industria e un morman de fier vechi. Care a fost vândut la fier vechi. Au venit apoi niște aventurieri americani, în frunte cu Rosapepe, ambasadorul USA și Sorin Frunzăverde, ministrul Apărării și au vrut să facă un biznis bazat pe fierul vechi de la CSR. N-a ieșit și au venit rușii. Fără ambasador și fără ministru. Din cele oficiale se pare că fac treabă. Dar, pe aici, pe la fostul UDR se plimba regalitatea și poposea la un poker mic. Regele copil era trimis la Vila Klaus să buchisească cele necesare conducerii unei țări. A condus-o vremelnic, suficient pentru a schimba soarta celei mai sângeroase bătălii mondiale și pentru a pune țara de partea câștigătorilor conflagrației. N-a fost însă suficient. Regele a plătit cu tronul ofensivei bolșevice. România cu teritorii. Toate, sub hulpava expansiune a ciumei roșii și cu perversa complicitate a Occidentului aliat cu SUA. În final, regele a fost abdicat, țara a fost dată pe mâna slugilor roșii și a luat naștere un popor ce a fost blestemat să sugă puturoșenia de la sânii mamei adoptive, societatea socialistă multilateral dezvoltată. Condamnare dacă nu la regres, cel puțin la stagnare. Am devenit un popor fără credință, cu idoli falși și cu o coloană vertebrală ruptă în două de tătucii unor Iliescu, Brucan etc. Am ratat revenirea Regelui, în 1990. Am ratat o intrare onorabilă în UE. Spunem doar, yes Sir dar, din păcate nu Regelui Mihai.

• Tweet
• Pin It