Regele a murit! Trăiască regele!

victor nafiru 1 of 1 620x400

Franțujii susțin că au fost cei dintâi care au rostit expresia: „Le roi est mort! Vive le roi!” Asta în urmă cu vreo șase secole, între momentul morții lui Charles al VI-lea și al încoronării lui Charles al VII-lea. La rândul lor, englezii spun că, de fapt, celebra expresie le aparține 100% la moartea regelui Henry al III-lea și preluarea tronului de către fiul său Edward: „The king is dead. Long live the king.”

Dincolo de frecușurile istorice existente între cele două țări, și unii, și alții sunt de acord că ea simbolizează continuitatea la curtea regală.

Spre deosebire de franțuji, englezii chiar demonstrează că expresia e… mai vie ca niciodată. Și asta din cauza tehnologiei. La începutul săptămânii, un post de radio din Comitatul Essex și-a încetat brusc programul pentru a anunța că tocmai murise Regele Charles. O voce gravă, tristă și plină de compasiune a făcut ca mii de oameni care ascultau în acel moment emisiunea postului de radio, să tresare emoțional și să se întrebe dacă știrea era sau nu adevărată. Cum să nu fie, frate, din moment ce, după anunțul făcut, la radio a fost intonat „God Save the King”, iar transmisiunea a trecut pe muzică simfonică, adecvată momentului? Doar nu glumești cu chestii de astea!

Miile de scultători au izbucnit în lacrimi, s-au îmbrățișat într-o tăcere dureroasă, cu gândul la nenorocirea ce se abătuse peste Casa Regală. De parcă n-ar fi fost suficiente scandalurile din familie, cele cu Harry, care a renunțat la titlurile regale pentru a fi în America lângă fusta muierii, cu Andrew, fustangiul-fustangiilor, fratele lui Charles, chiar și cu William care de când a auzit că va fi moștenitorul tronului a uitat că a supt cu fra-su Harry din aceeași țâță. Deci, după toate astea, colac peste pupăză, vine și moartea lui Charles. Unii, ascultători, bineînțeles, și-au sunat rudele, prietenii și și-au postat durerea pe platformele de socializare. Ce mai, dramă în toată regula, mai ceva ca în serialele turcești.

Și în toată harababura iscată de acest anunț, dinspre Buckingham s-a auzit o voce aspră de lord care văzuse și auzise multe la viața sa: „The king is dead. Long live the king.” În traducere liberă, „Charles e mort. Trăiască Charles!” Cum dracului vine asta, bă? A murit, dar e viu? Simplu, iar explicația venit chiar de la cei care dăduseră știrea: Radioul respectiv avea pregătit, pentru orice eventualitate, un moment ca acesta numit „Death of a Monarch”, o procedură standard pentru mass-media britanică. Nu se știe din ce motiv, drăcovenia aia de computer, care nu exista nici în vremea lui Charles al VI-lea și nici în cea a lui Henry al III-lea (și ce bine era!), s-a defectat și s-a declanșat imediat mesajul cu moartea regelui. Până s-au prins băieții că ceva nu era în regulă, până au sunat la echipele de lăcătuși și instalatori, a trecut ceva timp.

Și uite așa, Charles a murit și a înviat, în mai puțin de jumătate de oră, fără intervenția SMURD și fără să fie resuscitat. Și toate astea din cauza tehnologiei de care avem parte.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/