Drumeție de poveste la Izvoarele Carașului

Dacă vreți să fugiți de căldură, atunci o decizie bună ar fi să vă refugiați de soare în pădurea din Munții Aninei. Te urci în mașină și mergi până la Lacul Buhui. De acolo, îți explicăm noi cum să ajungi la izvoarele identitare ale Banatului Montan.

Amplasate în mijlocul pustietății, Izvorarele Carașului îți inspiră statornicia. Liniștea care le înconjoară, după un drum plin de peripeții, te fac să nu regreți că ai luat decizia să le vizitezi. Dacă ați ajuns la Lacul Buhui, lucrurile nu sunt deloc complicate. Puteți lăsa mașina parcată lângă lac și plecați într-o drumeție de neuitat. Drumul este bun, nu trebuie să vă abateți de la strada principală. Vă puteți bucura de mireasma arborilor și de compania prietenilor cu care plecați la drum. În pădurea din Munții Aninei nu sunt urși, astfel că, în cazul în care auziți un fășâit puternic în apropiere fiți pe fază să fotografiați ciutele, care se sperie de zgomotul pe care îl aud.

După circa 6,5 kilometri de mers, ajungeți la cantonul pădurarului. Acolo, puteți face un popas. Intrați cu încredere în curte, unde aveți la dispoziție o masă, două băncuțe și un izvor de apă rece. Dacă aveți mâncare la voi o puteți consuma aici, la umbră. Traseul care mai trebuie parcurs până la izvoare este puțin mai dificil.

După pauza bine meritată, ieși înapoi la strada principală și, din dreptul cantonului, te abați pe o cărare la stânga. Nu trebuie să te sperie urzicile de pe traseu și nici arborbii doborâți de vreme. Trebuie să ai la tine, obligatoriu, o pereche de pantaloni lungi, astfel încât să nu ai bătăi de cap cu nici cu plantele și nici cu celebrele căpușe. Cărarea nu este foarte bine bătătorită, așa că trebuie să o urmărești cu mare atenție. Cobori mult, iar la un moment dat ai putea avea impresia că ești supus unor probe precum acelora din povești: marea de urzici, cărarea care se pierde și copacii care te împiedică să ajungi la Izvoarele Carașului. Nu te lăsa descurajat, încearcă doar să ai încredere că vei ajunge să fii față în față cu trecutul Banatului Montan. După circa 2 kilometri, începe să se audă  sursurul apei, așa că te poți orienta după auz, dacă ai pierdut cărarea.

Singura dezamăgire de la fața locului ar putea fi că nicio plăcuță nu indică importanța locului din care Carașul izvorăște din munți. În rest, răcoarea este adorabilă, iar apa este foarte rece. Problema e că trebuie să refaci traseul, ca să te reîntorci la mașină.

Foto: dandinu.net

• Tweet
• Pin It