Psihologia muzicii – un domeniu nou, fără tradiție în România – în preocupările de cercetare ale unui doctorand cărășean

Daniel Alex Milencovici este absolvent de muzică, dar și de psihologie, tânărul urmând Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest, specializarea Interpretare Muzicală-Canto, iar în vara trecută a terminat specializarea psihologie la Facultatea de Sociologie și Psihologie din Timișoara.

În paralel cu studiul psihologiei și-a continuat formarea profesională la Școala Doctorală de Muzică și Teatru, cu o temă interdisciplinară care aduce psihologia și muzica împreună. Predă la Departamentul de Științe ale Educație și este asistent de cercetare,  preocupat de studii în domeniul psihologiei muzicii și în didactica și metodica educației muzicale la ciclul primar și preșcolar.

Pentru o scurtă perioadă se află în Serbia, la Universitatea din Belgrad – la Facultatea de Educație și la Universitatea de Arte – Facultatea de Muzică, pentru domeniul psihologia muzicii. „Fiind preocupat de educația muzicală, didactica și psihologia muzicii, pe parcursul acestei perioade a avut numeroase oportunități de practică, interacțiuni cu profesori cu experiență și psihologi care lucrează cu elevii din școlile de elită din domeniul muzical”, transmite Departamentul de Științe ale Educației de la UVT. „De asemenea, a observat aplicarea testelor muzicale standardizate, a aprofundat metodele de predare și a analizat modul în care viitorii învățători și educatori sunt pregătiți pentru predarea muzicii în sistemul educațional sârb, unde educației muzicale i se acordă mai mult timp și mai multe discipline dedicate. Totodată, a participat la ore în liceul de muzică, asistând la cursuri de specialitate. În urma acestei mobilități intense, vor urma și alte proiecte internaționale deosebite.”

Încă din studenție a îmbrățișat cariera didactică în învățământul preuniversitar, fiind profesor de educație muzicală la Liceul Teoretic „Jean Luis Calderon”, la alte două școli din Timișoara, dar și la Școala din comuna Bucovăț. La vremea aceea a  fost dat ca exemplu de bune practici și promovat în presa scrisă, precum și la televiziunile naționale, pentru metodele sale inedite de a preda muzica pe înțelesul elevilor, apropiindu-i prin joc, prin lecții desfășurate în natură, combinând diferite elemente de teorie muzicală cu alte discipline studiate la clasă, matematică, geografie, limba română.

„M-a interesat ca atunci când vin la clasă, (fiindcă eu nu știu cu ce viitoare destine lucrez) să mă apropii de sufletul copilului. Și prin comportamentul meu să fiu un exemplu pentru el și abia apoi să transmit niște cunoștințe și nu invers. Mi-am dorit să-mi apropii elevii folosind jocul la ore, dar și alte metode care i-au determinat pe unii să spună că «muzica îi face fericiți». Am avut o relație bună cu copiii care mi-au mărturisit că sunt profesorul preferat. Vă imaginați ce bucurie mi-a produs un grup de elevi care a venit să mă susțină la festivitatea de absolvire a facultății. Când am fost nominalizat și am urcat pe scena Filarmonicii, am fost aplaudat puternic de copii și încurajat. Mi-au dat lacrimile de emoție…”

Daniel Milencovici a țintit mereu mai sus, conștient că „destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie”. De altfel, mărturisește că acest dicton i-a fost ca o piatră de căpătâi, decizia de a urma psihologia fiind cea care i-a schimbat viața.

„Am studiat psihologia în clasa a-X-a, la Liceul Baptist din Reșița, cu d-na profesoară Daniela Belu, care a avut asupra mea o influență extraordinară. Am fost un elev emotiv și sunt în continuare, din cauza aceasta nici nu am ales o carieră în domeniul operei. Dumneaei a știut cum să îmi transmită dorința aceasta de a mă descoperi mai mult, de a cunoaște care este legătura dintre muzică și psihologie, să înțeleg comportamentul uman. Și astfel am învățat să devin eu mai deschis față de contexte și situații de viață diferite, să fiu mai tolerant față de ființa umană.”

Olimpic la teologie

Lui Daniel Milencovici viața i-a arătat că nimic nu este întâmplător și are ca argument o întâmplare care l-a plasat în fruntea listei de admiși la psihologie, cu nota 10. „În ultimul an de liceu, pregătit de profesorul Daniel Bărnuț, am participat la Olimpiada Națională de Doctrine Biblice, clasat pe locul III, la nivel național. La momentul respectiv reușita aceasta a însemnat doar o mulțumire sufletească, eu alegând cariera muzicală. Dar, după vreo 15 ani, calitatea mea de fost olimpic la teologie mi-a deschis calea către psihologie. Iată legătura cu spiritualitatea, care continuă cu un domeniu unic în țară care se studiază la Timișoara, psihologie transpersonală. Ceea ce include spiritualitatea în studiul ființei umane.”

Prima dragoste, muzica

Tânărul profesor spune că pasiunea pentru această artă interpretativă i-a fost transmisă de mama sa, dar și de biserica baptistă din satul natal, Radimna, unde a cântat în orchestră. „Fiecare notă pe care o cântam la mandolină mi se părea ceva extraordinar. Eu, copil simplu de la sat, cu un instrument în mână, eram de-a dreptul fascinat. Așa că, pasiunea a tot crescut și am alimentat-o în timp, cu tot ce puteam mai frumos, inclusiv emisiuni de muzică clasică transmise de TVR Cultural. Pe timpul liceului urmat la Reșița, unde am stat la internat, m-am înscris la Școala Populară de Artă și am studiat cu d-na profesoară de pian Lucia Ghilea. Dar, cea care m-a pregătit pentru facultate și care m-a învățat cu adevărat cum să cânt este prof Alina Aionesei de la Liceul de Artă „Sabin Păutza” din Reșița. Așadar, orașul acesta are o însemnătate deosebită pentru mine, pentru că, de fapt, prin Reșița eu mi-am construit destinul.”

La catedră sau pe scenă?

„Potrivit tuturor întâmplărilor frumoase din viața mea de până acum, pot spune că destinul meu s-a format în jurul catedrei și nu pentru a cânta pe scenă, deși am absolvit canto. Deci, după toate evenimentele și întâmplările prin care am trecut, la acest moment eu mă numesc profesor și rezonez cu această calitate onorantă pentru mine. Îmi place să spun așa pentru că, ce poate fi mai onorant decât să poți vorbi altor persoane despre această măreție a artei muzicale, pentru că, până la urmă, eu consider că muzica este cea mai puternică artă care poate transforma un suflet. De fapt, ce este muzica? Este un sunet, o vibrație care poate pătrunde în suflet și acolo să se producă transformarea. De asta eu mă simt binecuvântat și onorat pentru că pot să predau această artă. Și prin muzică să cunosc sufletul uman, datorită științei psihologiei. Mi-ar plăcea să dezvolt domeniul de psihologie muzicală la Universitate, fiindcă este un domeniu nou. Și să mă dezvolt eu, adică să mă specializez. Cât despre canto, da, îmi doresc și cine știe, s-ar putea să îmi mai acord o șansă, cândva în viitor, continuând să îmi îndeplinesc visul…”

• Tweet
• Pin It