PSD și PNL, ca doi brazi într-o tulpină

Luni dimineața, pe la 10, 10 și un pic. Pentru binele bucureștenilor, Ciucă cu Ciolacu, la o cafea, la palat. La Palatul Victoria, acolo unde cei doi lucrează. Nea Nicu o bea cu lapte și cu pesmeți. Chestie de obișnuință, după atâția ani petrecuți în armată. Ciolo preferă caffe latte cremos și delicat. Fără biscuiți. Doar caffe latte după o rețetă proprie specifică zonei de unde se trage.

Ciolo către Ciucă:

– Ce zici, nea Nicule, facem astăzi anunțul în privința candidatului comun la Primăria Generală a Capitalei?

Ciucă, puțin nehotărât:

– Ce să zic, Marcelule? Facem, dar, nu vrei să știi ce o să-mi audă mie urechile de la Batistuță că îl desemnăm pe finul lui Băselu. Că în capul lui nu e decât Burduja. Știi ce m-a întrebat când îl sondam și pe Cătălin Cîrstoiu?

– Nu, ce ți-o zis, firfizonul ăla?

– Mi-e și rușine că, vorba aia, pe Rareș l-am crezut deștept și l-am iubit ca pe copilul meu și el să-mi vorbeasca în halul ăsta, zău că nu se face. Că cine e doctorul ăsta, că el nici nu-l cunoaște, și nici n-a auzit de el. Și dacă n-a auzit, nici nu există. Că a înțeles că e doctor de dinți sau de genunchi, ceva în genul ăsta. Pur și simplu mi-a vorbit obraznic și m-a durut nesimțirea lui, de-mi venea să-i crap capul, nu alta. Îți spun sincer, dacă eram pe platoul de adunare sau în teatrul de război de la Nasiriyah, unde știi bine, am luptat ca un erou universal, scoteam untul din el cu târâșiuri și pasul piticului.

Ciolo, privind la dânsul cu compasiune:

– Off, off. Off, prietene. Nu trebuie să pui la suflet toate rahaturile pe care le debitează unii sau alții. Tu crezi că la noi, în PSD, e altfel? Da de unde, e același drac. Coana Firea mă bârfește toată ziua pe la spate, plângând-se lu’ Pandele că, cică aș avea ceva cu ea și cu familia ei. Că altă explicație nu ar exista la cât de talentată și deșteaptă este ea să nu candideeze la Capitală.

– Da, chiar așa, întrerupse Ciucă. Nu văd ce ai avea matale de împărțit cu dânsa.

– Păi nici eu nu știu, nea Nicule. Că cu bărba’su m-am înțeles chiar bine de tot, că într-o vreme mergeam și la șprițuri amândoi unde mai povesteam d’ale băieților, iar cu Găbiță n-am avut nimic, nimic. Țin minte că de 1 și 8 martie îi cumpăram întotdeauna ghiocei și îi duceam la primărie, că pe vremea aia era primăriță. Nu știu ce s-o întâmplat de au impresia că aș avea ceva cu ei. N-am, bă, nea Nicule nimic. Nici cu ea, nici cu altcineva, că în afară de faptul că mă gândesc zi și noapte la binele bucureștenilor, în particular, și a românilor în general, nu mă interesează bârfele lu’ familia ei.

– Așa gândesc și eu, Marcelule. Că se trezește unul ca Batistuță și se trage de șireturi cu mine. Că de ce ne înțelegem noi doi așa de bine? Și mi-o dat exemplu versul ăla din Hora Unirii, ăla cu doi brazi care cresc în aceeași tulpină. Ce-am ajuns Marcelule, ce-am ajuns!

Și după ce și-au băut cafelele, unul cu pesmeți, altul cu multă spumă, au chemat televiziunile să anunțe vestea cea mare.

Numai la Caransebeș nu o anunță nimeni!

• Tweet
• Pin It