Proiecție specială a filmului ”Experimentul Pitești” la Timișoara – o seară pentru memorie și adevăr

Cinematograful Studio din Timișoara s-a transformat într-un sanctuar al memoriei și al conștiinței, prin  proiecția filmului „Experimentul Pitești”, regizat de Victoria Baltag. 

Filmul, departe de a fi doar un  eveniment cultural, este o experiență colectivă de introspecție, durere și solidaritate. Într-o sală plină până la refuz și totul învăluit de o liniște mormântală, pelicula Victoriei Baltag, fost jurnalist și actualmente regizor, a fost mai grăitoare decât orice discurs: o tăcere apăsătoare, dureroasă, care reflecta șocul și respectul față de o istorie greu de privit în față. A fost o producție independentă și este un proiect cu zero buget. De asemenea, a fost și ultimul film în care și-a făcut apariția maestrul Ion Caramitru.

Pentru că da „Experimentul Pitești” nu este un film oarecare, este o rană deschisă a istoriei noastre, care trebuie asumată, conștientizată și peste care nu trebuie să se așterne praful uitării, nici de cei de acum, nici de generațiile ce vor urma. Nu au voie să rămână indiferenți în fața unor astfel de orori care au înfierat atât de multe suflete chinuite de regimul comunist.

„Experimentul Pitești” este o lucrare cinematografică monumentală, realizată fără prea mult sprijin financiar, dar cu o forță artistică și morală rar întâlnită. Rodul a 14 ani de muncă voluntară, filmul a fost realizat cu implicarea a peste 800 de profesioniști care au ales să contribuie la un act de conștiință artistică. Este, de fapt, un testament vizual al celor care au suferit în temnițele comuniste, o pledoarie pentru adevăr și o invitație la reflecție profundă.

Filmul urmărește destinul tragic al unui tânăr prins în mecanismul infernal al reeducării de la Pitești – un proces de dezumanizare extremă, în care victimele erau forțate să devină torționari. Această transformare, descrisă de laureatul Nobel Aleksandr Soljenițîn drept „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, este explorată cu o sensibilitate tulburătoare, istoricul François Furet numind acest episod „una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

Reeducarea era structurată în patru faze principale: externă (umiliri publice), socială (distrugerea relațiilor), intelectuală (spălare de creier ideologică) și morală (distrugerea ultimelor rezistențe). Includea bătăi fizice extreme, torturi psihice (cum ar fi obligarea victimelor să-și tortureze prietenii sau să-și profaneze propriile valori religioase), înscenări de execuții și simulări de sinucidere. Deținuții ”reeducați” (numiți ”călăi”), erau forțați să devină torționari, ceea ce amplifica trauma colectivă.

„Un film greu de digerat, dar care merită. Încă procesez ce am văzut”. „Felicitări, din suflet, Victoria! Am stat la film pentru că m-a prins încă de la prima scenă. Este o nedreptate că nu este printre filmele promovate în cinematografe. Cel mai bun film românesc pe care l-am văzut.”, sunt doar câteva dintre impresiile, la cald, a celor care au fost aseară la film.

Victoria Baltag nu doar că a reconstituit faptele istorice, ci a pătruns adânc în adâncurile psihicului uman, analizând mecanismele trădării de sine, ale credinței și ale supraviețuirii în cele mai ostile condiții. Filmul devine astfel o meditație asupra fragilității și forței interioare, asupra capacității omului de a rezista și de a se regăsi, chiar și după ce a fost zdrobit.

Mai mult, evenimentul de la Timișoara a fost marcat de momente de o intensitate rară. Regizoarea a prezentat, în premieră, obiecte autentice care au aparținut tinerilor închiși la Pitești: un dinte uman (chiar cel folosit la filmări), o cergă originală care aparținea unui fost prizonier al Închisorii Pitești, Constantin Merișcă (folosită în timpul detenției), cele trei lucrări realizate de Fag Negrescu, lucrări ce reliefează momente abominabile din timpul detenției sale la Pitești, acesta alegând să-și exprime emoțiile prin pictură, ulterior eliberării.

În cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, care a urmat proiecției, Victoria Baltag a vorbit despre dificultățile întâmpinate, despre motivația interioară care a susținut proiectul și despre sprijinul emoțional primit de la spectatori, iar reacțiile publicului, empatia, aprecierea, cuvintele calde, au fost pentru regizoare o confirmare că demersul său nu a fost în zadar.

Un gest caritabil, un act de responsabilitate

Proiecția a avut și un caracter caritabil, iar achiziționarea biletelor a reprezentat un sprijin direct pentru continuarea acestui proiect cultural monumental. Publicul timișorean a demonstrat că arta poate fi susținută prin solidaritate, iar memoria poate fi păstrată prin implicare. Organizatorii au anunțat că în zilele următoare vor fi publicate fotografii de la eveniment, dar imaginile cele mai puternice vor rămâne în sufletul celor prezenți.

• Tweet
• Pin It