Primarul Nelu Popa şi hârtia igienică din Prefectură

Despre muncă şi a munci. Despre muncă şi a te face că munceşti. Despre a munci şi a te afla în treabă. Caramitreana replică decembristă adresată revoluţionarului TV Mircea Dinescu, „Mircea, fă-te că lucrezi!“, este pusă în scenă şi acum, după 27 de ani, pe platourile nefilmate din Caraş-Severin.

● După transparenţa opacă de la Primăria Reşiţa, despre care ziarul nostru a scris, să ne deplasăm şi în clădirea vecină. Potrivit Ministerului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, Instituţia Prefectului Caraş-Severin nu respectă prevederile memorandumului privind aplicarea Legii liberului acces la informaţiile de interes public. Printre alte neajunsuri, pe site-ul instituţiei nu sunt afişate contractele de achiziţii încheiate. Dar găsim, însă, pe site… ce credeţi? Cât şi-a planificat Prefectura Caraş-Severin să cheltuiască în 2016 pe saci de gunoi, 150 de lei, sau pe şerveţele şi hârtie igienică, 650 de lei! Cu TVA, total 180 lei, respectiv 780 lei. Deci precizie şi transparenţă maxime cu aceste cheltuieli vitale, fără de care Instituţia Prefectului Caraş-Severin ar rămâne fără aer. La propriu! ● Dacă unii se fac că-şi fac treaba, alţii muncesc pe brânci. După obişnuitele comunicate de presă în care ne anunţă cum reuşeşte să confişte câteva cartuşe de ţigări netimbrate, Jandarmeria a trecut la un nivel superior de acţiune. Au urmat amendarea cu 1.500 de lei a unor puşti care jucau poker şi confiscarea banilor găsiţi asupra lor, în medie, 50 de lei de căciulă. Pentru ca apoi, în 30 iulie, jandarmii să descindă în Doman, unde fuseseră sesizaţi că doi vecini de cartier făceau scandal. Intervenţia forţelor de ordine, aflăm, i-a salvat viaţa unuia dintre ei, „numitul T.D. ameninţându-l cu o cheie de roţi că o să-l omoare pe tânărul B.V.”. Despre arma albă nu am primit detalii. Dacă-i o cheie de roţi pentru motociclete, bikerii nici nu ştiu că, în Caraş-Severin, au devenit infractori cu acte în regulă! Dar dacă e o cheie pentru roţi de biciclete? Care-s infractorii, copiii sau bunicii care-şi urcă nepoţii pe şa? (Pont pentru primarul Nelu Popa, fanul pensionarilor) ● Primăria care deschide Reşiţa organizează un spectacol dedicat Zilelor Diasporei, în 15 august. Un reşiţean care a făcut liceul la Bastilia, facultatea în Augsburg şi acum trăieşte în Brno, Lucian Remus Aga, a văzut anunţul şi a răspuns pe pagina expressdebanat.ro: „Mulţumim, dar noi, ăştia din Diaspora, muncim la acea dată!“ Muncă, domnule Aga? Ce-i aia? ● Primarul Nelu Popa ştie ce-i munca, deci şi concediul. După ce, în mandatul de edil-şef al lui Mihai Stepanescu, Reşiţa s-a deschis – pe căile preoţeşti ale pr. prof. Nicolae Chiosa – spre Pesaro, primarul Nelu Popa a însoţit-o la Pesaro pe mai vechea cunoştinţă a italienilor Mădălina Chiosa (sau viceversa), acum în calitate de consilier local PNL. Asupra acestei înfrăţiri (edilitare) vom reveni. Până atunci, să spunem că Nelu Popa, după epuizanta campanie electorală, visa la un concediu în iulie, în Italia. Dar amânarea alegerii viceprimarilor Reşiţei şi impactul cu realităţile primăriei îl făcuseră pe Popa să-şi contramandeze pe toamnă împlinirea visului. Deplasarea intempestivă în Italia, în contextul redeschiderii liberale a Reşiţei pe o filieră deschisă (după preotul Chiosa) şi de evlaviosul PSD, este deci o continuare a condamnării la locul de muncă pentru Nelu Popa. Nu ştim cât de „all inclusive” i-a oferit noul regim de captivitate, cu executare pe un termen de 3 zile, dar ştim că fratele don Giovanni din Pesaro adoră pastele lu’ Tăieţelu şi nu rămâne niciodată dator. ● Primarul Nelu Popa a revenit la lucru (la biroul din primărie), ieri, 10 august. Tocmai de Ziua Internaţională a Leneviei. Tare Popa!

• Tweet
• Pin It