Ne aflăm în fața celei mai mari sărbători a creștinătății, cea în care comemorăm Învierea lui Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, la trei zile după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Sfântul Apostol Pavel întărește această afirmație, mărturisind că, dacă Hristos nu ar fi Înviat, atunci credința noastră ar fi în zadar.
Despre Învierea Domnului, moment cu o semnificație aparte în credința creștină, preotul Petru Berbentia, de la Biserica Ortodoxă Română cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Reșița, ne îndeamnă să mărturisim credința în Cel care s-a jertfit pentru noi.
„Hristos a înviat și aceasta este o premisă a propriei noastre învieri. Tocmai de aceea Învierea Domnului ne priveşte pe toţi, credincioşi şi necredincioşi, bogaţi şi săraci, bolnavi şi sănătoşi, toate rasele şi toate neamurile. Mai sunt unii care își pun întrebarea, dacă Hristos a înviat cu adevărat. Oricât de ezitantă ar fi întrebarea, ea înseamnă deja o întredeschidere a uşii inimii, o încercare de a întrevedea luminoasa privire a Celui Înviat! Înseamnă, în orice caz, că ai posibiltatea de a scăpa de reproşul marelui învăţător duhovnicesc Isaac Sirul, pentru care «toate păcatele nu sunt decât praf în faţa lui Dumnezeu; singurul păcat adevărat este acela de a fi insensibil faţă de Cel Înviat». Învierea îmbracă în sânul Bisericii noastre Ortodoxe o importanţă fără egal, fiind epicentrul, esența credinței noastre! În Biserică, viaţa liturgică culminează în slujba de Paște, sărbătoare a sărbătorilor, prăznuire dincolo de orice prăznuire, pentru că așa cum spune cântarea a treia din Canonul Învierii: «… toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt»”.
Tocmai de aceea, momentul Învierii prezintă în mod firesc centrul din care radiază şi în jurul căruia se ordonează toate Praznicele Împărăteşti din cursul anului liturgic.
Românii ortodocși din toată România se bucură de Lumina Învierii și petrec, atât cât e posibil, cu cei dragi.
„Vremurile nu mai sunt ca în zilele copilăriei, ca atunci când în Șopotu meu de baștină, din Valea numită pe drept «a miracolelor», Ziua Învierii era momentul în care toți se pregăteau și își îmbrăcau cele mai noi și cele mai frumoase țoale, făcute special pentru Paște și mergeau la biserică să cânte «Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!» și să se bucure împreună. Iar după slujbă, pe «zidul Bisericii» ciocneau un ou roșu și își transmiteau urări de sănătate!
Trăim acum vremuri de încercare, dar cred că este posibilă redescoperirea tainei Învierii prin credință, care se adresează simţurilor şi inimii înainte de a atinge raţiunea. Taina tainelor nu poate fi înţeleasă decât numai cu inima, o inimă curată.
Vă doresc să o înțelegeți și dumneavoastră și să mărturisiți întotdeauna că Hristos adevărat a înviat!”
Preot Petru Berbentia