Premii internaționale pentru Via Transilvanica și maxim (dez)interes în Banat!

Drumul care unește România se destramă în Banat. Via Transilvanica, proiectul premiat de nenumărate ori, se zbate între glorie și barbarie: de la medalii internaționale, la patru drumuri de exploatare a lemnului ce sfâșie peisajele cele mai spectaculoase ale traseului.

În timp ce Asociația de Turism German, care e cea mai mare și importantă din Europa, declară Via Transilvanica una dintre cele mai valoroase rute de drumeție din Europa, un premiu mult râvnit de Nepal și Columbia, în Caraș-Severin pășunile sunt arate, lacurile colmatate, iar pădurile dispar sub roțile utilajelor forestiere. Prin urmare, ce rămâne în urmă: o fereastră culturală pe cale să se închidă, dacă nu o păzim.

După ce Europa o aplaudă, cu premii precum argintul la categoria „Peace, understanding and inclusion”, la Bruxelles, locul 1 la Premiul Publicului și locul 2 la categoria „Cultural Tourism Services for All” la Sibiu și Premiul Internațional EcoTrophea 2025, oferit de către Asociația Germană de Turism (DRV), pentru turism durabil, la Berlin, Banatul riscă să o piardă, asta în ciuda eforturilor colosale pe care le fac Tibi și Alin Ușeriu. Peisajele care te lasă fără respirație, din Gărâna sau Văliug, considerate de drumeți printre cele mai spectaculoase din toți cei 1400 km, sunt acum brăzdate de drumuri forestiere, pășunile sunt arate și lacurile colmatate. „O barbarie”, așa cum afirmă Alin Ușeriu.

Pentru că Via Transilvanica nu e doar un traseu, este o punte între țări și comunități, este un liant al sufletelor, pe 30 octombrie, echipa Via Transilvanica ajunge la Drobeta Turnu Severin, venind direct de la Roma, cu un alt premiu în mână și cu speranța că va fi mai mult decât o diplomă. Va fi un nou semnal, un alt apel, un strigăt la implicare.

La finalul lunii octombrie, Via Transilvanica ajunge la capătul simbolic al drumului, ultima bornă, aflată în curtea Muzeului Porțile de Fier din Drobeta-Turnu Severin. Acolo se întâlnesc Tibi Ușeriu, Cristi Deac și Cătălin Sava cu Alin Ușeriu, după două călătorii impresionante.  În Zagreb, spre exemplu, Tibi, Cristi Deac și Cătălin Sava au fost primiți de Ambasada României, alături de o delegație din Bistrița-Năsăud și de partenerii de la TeraPlast. Comunitatea românilor din diaspora s-a alăturat alergării, alergători croați au venit alături de Tibi, iar Excelența Sa, Mihaela Cămărășan, ambasadorul României în Croația, a fost acolo, cu ei. Legătura dintre cei plecați și cei rămași acasă s-a simțit în pași, în respirație, în drum.

Alin, pe de altă parte, a parcurs Via Transilvanica dus-întors, de la Putna la Severin și înapoi, vorbind cu oamenii, adunând povești și membri în comunitatea „Oamenii drumului”, cavalerii care fac ca lucrurile să se întâmple. Cei trei camarazi „hoinari pe meleaguri străine” au alergat de la Roma la Severin, pe urmele legiunilor romane, ducând cu ei mesajul proiectului și energia unei mișcări care unește locuri și oameni.

Ei toți sunt cei care țin fereastra deschisă spre ruralul autentic, aflat în risc de disipariție, după sute de ani de formare în România. Alin Ușeriu a refăcut drumul de mai multe ori, nu pentru a-l verifica, ci pentru a aduna membri, pentru a vorbi cu oamenii, pentru a le arăta că nu sunt singuri, că bunătatea lor poate fi salvată. Dar nu de la distanță, ci pas cu pas, om cu om, fie el și politician.

Un mare bravo l-a primit chiar vicepremierul Tanczos Barna, „singurul politician care a alergat cu mine și care și-a dat seama cât de decuplați sunt politicienii, mai ales de zona rurală, aflată în pericol iminent în momentul de față. Via Transilvanica nu este un proiect turistic, este de fapt ultima fereastră către această zonă rurală pe care noi, Tășuleasa Social, o mai deschidem și o ținem deschisă cu proiecte de felul acesta. Cele mai frumoase cazări sunt la oameni, care în ultimii ani au explodat în toate zonele, mai puțin în Banat, cele mai frumoase experiențe sunt la ei, la cei din mediul rural, dar dacă ei dispar, va fi ferigă, păducel, murar și nu o să mai vedem nimic din peisajul acesta cultural.”, a spus Alin Ușeriu.

Și mai trist e că, din 126 de UAT-uri din zonă, doar două au făcut ceva de la sine: au cosit. Un gest simplu, dar un ajutor uriaș, pentru drumeții care nu se pierd în bălării, la propriu.

„Ironia minții e că firma care exploatează pe Via Transilvanica se numește: „La doi ursuleți forest”

Via Transilvanica crește și o face precum Făt Frumos, doar că în Banat parcă nu mai are forță. De ce? se întreabă mulți. Iar aici, Alin Ușeriu a ținut să  pună degetul pe harta Gărânei, care nu mai este un secret, nu este o vale uitată, ci un loc cunoscut, iubit, premiat, dar prăpădit în același timp. În ultimul an, pășunile au fost arate, peisajele sfâșiate, iar pe 1,5 km de Via Transilvanica se trag lemne. „Patru drumuri de exploatare pe un singur kilometru. Lacurile se colmatează, pădurile dispar, iar natura nu se va vindeca ușor. Este o barbarie. Din toți cei 1400 km ai traseului, nicăieri nu vezi ce e aici, în Banat. Și nicăieri nu se distruge cu atâta nepăsare.”, atrage atenția Ușeriu.

Cât umor negru trebuie să ai ca să numești o firmă de exploatare forestieră „La doi ursuleți forest”, într-un peisaj care nu mai râde, e o glumă amară. Dacă nu înfrânăm acum, vom pierde cel mai important sit natural și cultural pe care îl avem aici. Via Transilvanica, din păcate, nu poate fi apărată doar cu premii. Are nevoie de oameni, de „Oamenii drumului”, de cei care văd, care simt și nu se întorc cu spatele.

„Niciunde în țară nu se întâmplă ce se întâmplă în Banat. Și tocmai de aceea, de aici trebuie să înceapă apărarea, nu cu vorbe, ci cu pași. Nu cu diplome, ci cu decizii!”, încheie, puternic afectat, Alin Ușeriu, într-un interviu, în exclusivitate, pentru Express de Banat.

Foto:https://www.facebook.com/ViaTransilvanica

• Tweet
• Pin It