POVESTE… muzicală. Mircea Știopon – profesorul de zece îndrăgostit de saxofon

Dintotdeauna a simțit o atracție puternică pentru muzică. Mama l-a înscris la pian în clasa I, la Liceul de Arte „Sabin Păuța” din Reșița, dar nu i-a plăcut și după primii trei ani, cu toate împotrivirile, a abandonat. Abia pe la 12 ani, în clasa a V-a, a descoperit clarinetul, cu adevărat instrumentul potrivit de care s-a apropiat și mai mult datorită unor împrejurări favorabile.

Se formase o gașcă de prieteni de vreo 8-10 copii cu vârste diferite, care, după cursuri, aprofundau benevol studiul instrumentelor preferate: fagot, oboi, flaut și clarinet. Nu aveau nevoie de supraveghere pas cu pas din partea vreunui cadru didactic. Se susțineau reciproc motivați de propria conștiință, cu teama că la clasă nu puteau merge cu temele nepregătite. Mircea Știopon spune că pe vremea aceea era o altă viață. Nu se inventase încă „programul de după școală”, adică modernele afterschool din ziua de azi. Era lumea multor copii cu cheia la gât!

„Prima oară am văzut un clarinet la instrumentistul Petrică Vița, rudă cu familia mea. Avea acasă unul în plus și mi l-a oferit. Pe mine nu mă atrăgea în mod special muzica populară, dar mi-au plăcut sunetul lui și notele pe care le poți atinge și, cu timpul, am făcut pasiune pentru el. Până am reușit să am și eu, timp de patru ani am cântat cu clarinetul de împrumut.”

Profesorul Mircea Știopon vorbește cu nostalgie de acei ani care i-au marcat copilăria și adolescența, când după orele de școală, împreună cu ceilalți copii, își ordona timpul pentru studiu, singur într-o sală de clasă, bătea mingea în curtea liceului, își doza energiile în egală măsură pentru joacă și muzică. Îi privea pe colegii mai mari cu admirație, ambițiile lor stârnindu-i dorința de reușită, determinându-l să devină mult mai responsabil și mai studios. Și ca dovadă că anturajul a fost unul potrivit, despre prietenii din copilărie de la Liceul de Arte știe că sunt împliniți profesional. Unii se află în colective artistice la Filarmonica din Sibiu, la Opera din Iași sau la Opera din Timișoara. Alții au îmbrățișat domeniul didactic fie au preferat cariere internaționale de instrumentiști în Germania.

Perioada liceului i-a adus numeroase premii la olimpiadele de muzică, uneori fiind laureat, alteori clasându-se pe locurile II sau III. Aceste reușite nu au întârziat să fie remarcate. Cel mai tare s-a bucurat de bursa lunară primită timp de doi ani de la maestrul Sabin Păutza, care, pe vremea aceea locuia în Statele Unite ale Americii, acolo unde era dirijorul celei mai vechi orchestre din New Jersey.

Mircea Știopon se consideră mai mult autodidact și spune că tot ceea ce știe a dobândit prin multe ore de practică interpretativă. Orice instrument presupune muncă asiduă și, cel mai important, consecvență! Profesor- îndrumător i-a fost Eremia Breșneni, specialist în fagot, dar care preda secundar și clarinet. Însă, odată cu sosirea noului val de cadre didactice specializate, ultimii ani la liceul reșițean l-au apropiat de profesorul de clarinet Adrian Roiban de care îl leagă și în prezent o strânsă prietenie. Anul acesta s-a aflat alături de fostul său profesor în juriul Olimpiadei Naționale de Muzică, secțiunea Interpretare Instrumentală, desfășurată la Timișoara. „A fost așa o mare bucurie și o mândrie să fim împreună în juriu, să evaluăm timp de trei zile peste 60 de elevi de la clasa a IX-la a XII-a. Am mai fost și anul trecut la un concurs online, organizat de Liceul de Muzică «Ion Vidu», dar acum la Olimpiadă a fost cu totul altceva.”

După Liceul de Muzică absolvit la Reșița, firească a fost și opțiunea pentru Conservatorul timișorean. Tot acolo a descoperit saxofonul al cărui timbru l-a cucerit. „E cumva mai modern, mai romantic, poți cânta mai multe genuri, de la folclor, muzică ambientală de cafe-concert, până la jazzul pe care îl prefer tot mai mult. Și, da, iubesc diversitatea! Faptul că am studiat și saxofonul m-a ajutat foarte mult, mi-a oferit oportunități în plus. De pildă, am avut șansa unor colaborări cu Filarmonica «Banatul» din Timișoara dar și cu Filarmonica din Arad. Era nevoie pentru anumite lucrări moderne, unde compozitorii au introdus diverse pasaje, de instrumentiști la saxofon și am fost onorat să fac parte din colectiv. Tot saxofonul îmi aduce o bucurie în plus: din toamnă voi preda și acest instrument, pe lângă clarinet, la Liceul de muzică «Ion Vidu» din Timișoara.”

Alături de foști profesori, actuali studenți și foști colegi de facultate, Mircea Știopon participă la diferite evenimente culturale în diverse proiecte muzicale sub denumirea de „Clarinet Camerata și Saxofon Camerata”. „Ultimul eveniment la care am cântat împreună a fost la cea mai mare expoziție-concert, cu instrumente muzicale de orchestră, care a avut loc recent la Centrul Cultural Reformat din Timișoara. Dar ceea ce îmi doresc cel mai mult este să reușesc să formez un quartet de clarinete sau de saxofoane, numai cu elevii mei. Iarna trecută am și înregistrat colinde cu un grup de suflători.”

Și în muzică, la fel ca în orice domeniu, „mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”. „Se întâmplă să nu te mai regăsești în muzică. Știu foști colegi de la Liceul de Artă din Reșița care au absolvit facultăți de prestigiu, Conservatorul din București sau din Cluj, dar nu mai profesează. S-au reprofilat, unul este instructor auto, altul este pedagog la un centru școlar și un al treilea cântă doar la nunți, membru în orchestră.”

Mircea Știopon este profesorul de zece!

În urmă cu câțiva ani, a obținut această notă la examenul de titularizare ceea ce i-a permis să ocupe catedra rămasă liberă la Liceul de muzică „Ion Vidu” din Timișoara. Din timpul studenției și-a dorit cariera didactică, dar credea că șansele lui sunt nule. Totuși, spune în continuare că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, poți și cu siguranță reușești! Până la urmă se deschid drumurile cumva. „Când s-a ivit locul acesta la Liceul de muzică, doar eu dintre toți colegii mei aveam terminat modulul pedagogic. A fost incredibilă șansa mea! Am muncit mult, am luat și definitivatul în învățământ, am vrut să dovedesc conducerii liceului că a făcut cea mai bună alegere oferindu-mi catedra titularizabilă, pentru că bucuria mea sunt elevii. Mă mândresc cu reușitele multora dintre ei: premii obținute la Olimpiada Națională de Muzică, premii internaționale anul trecut în Elveția și Rusia. Anul acesta un elev de clasa a VII-a va merge la un concurs în Italia. Apoi mai sunt elevii de la «Ion Vidu» care sunt membri în Orchestra națională de tineret. Deși sunt voci care spun că arta nu mai are valoare, eu susțin contrariul! Satisfacția pe care ți-o transmite arta nu se compară cu nimic altceva. Recunoștința pe care o primești, bucuria, energia cu care te încarci… Pasiunea aceasta pentru muzică creează dependență, devine ca un drog și nu te mai poți lăsa!”

Dovada? Profesorul Mircea Știopon are în intențiile de viitor apropiat din nou studiul. Studiul saxofonului la nivel profesionist. Spune că dorește să se înscrie la Cluj la Conservator, pentru a se specializa pe acest instrument care îl pasionează în mod special. Deține un saxofon profesional cumpărat în urmă cu zece ani, cu 5.000 de euro și nu l-ar da pentru nimic în lume. La fel de mult respectă și clarinetul pe care îl are din gimnaziu, cumpărat cu mai puțini bani. Nu-i place să colecționeze instrumente, e de părere că e suficient unul și bun. Periodic, anumiți specialiști se ocupă de mentenanță, astfel că odată la doi ani ei desfac cu migală instrumentele, fac tot ce trebuie, hidratează pernițele din piele, înlocuiesc plutele din interior. Apoi totul revine la viață, gata pentru alți ani de cântec și armonie, pentru bucurat auzul și sufletul!

• Tweet
• Pin It