POVESTE… din viața de liceu. Despre preotul sufletelor, Profu’, și prietenii lui!

Prietenii profesorului, preot și inspector școlar, Nicolae Chiosa sunt elevii. Cei pe care i-a întâlnit de-a lungul anilor la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița, acolo unde predă religia din 2007. A reușit să și-i apropie numindu-i exact așa, „prietenii mei”, revărsând lumină asupra tuturor! A devenit un fenomen în școală oferind hrană spirituală, fiindcă Dumnezeu se „învață” atât de ușor și de frumos dacă știi să-L „predai”! Iar „Profu’” (apelativ devenit consacrat printre liceeni) a reușit această magie.

Prietenii lui îl descriu ca fiind întruchiparea bunătății și a generozității. Tot ceea ce face, face doar pentru a aduce bucurie celor din jur, elevilor săi, pentru a-i face să se simtă bine și fericiți.

Sunt peste 14 ani deja de când a deschis calea către ecumenism punând bazele proiectul său de suflet „Da Eurhope a Eurhome”, desfășurat la EcumeniCamp din Loreto. Este vorba despre schimburi de experiență, în cadrul cărora elevi ortodocși ai liceului se întâlnesc în Italia cu zeci de catolici, luterani, anglicani, greco-catolici, protestanți sau baptiști, de diferite naționalități europene, creând apoi trainice prietenii. Au loc discuții și dezbateri pe teme creștine, educaționale, de viață, până la urmă.

Povestea de azi e despre imaginea dascălului din vocație, a profesorului cu har care a știut să deschidă minți, să lumineze inimi și să mobileze suflete. E despre amprenta pe care a lăsat-o modelând caractere. Iată cum îl descriu câțiva dintre elevii săi, unii deja absolvenți de liceu:

„Profu’ este un profesor minunat și un prieten adevărat. Mi-a făcut viața de liceu mai frumoasă și minunăția asta continuă. Îi voi fi mereu recunoscătoare pentru experiența pe care mi-a oferit-o și pentru toate momentele în care m-a făcut să mă simt ca în familie.” – Natalia Urecheatu, absolventă.

„Se spune că fiecare om are îngerul lui păzitor care îl ocrotește, însă este oare posibil ca un înger să aibă grijă de mai multe individualități? Este oare posibil ca un înger să coboare pe pământ în chip de om și să emane bunătate prin propria-i prezență? Este posibil, iar acest înger este domnul profesor Chiosa. Numit simplu Profu’, el este dovada modestiei, a empatiei și, cu siguranță, a bunătății. Profu’ este îngerul păzitor al tuturor și, pe deasupra, etalonul nostru înspre a deveni și noi, la rândul nostru, îngeri pentru aproapele nostru.” – Teodora Zmeu, clasa a XI-a.

Cezara Perian, medic rezident în Timișoara, una dintre veteranele taberei de la Loreto, voluntar timp de zece ani în activitățile și proiectele inițiate de Profu’, mărturisește: „eu mergeam la biserică și înainte să ajung la liceu, însă de când l-am avut pe dumnealui profesor, am început să mă implic în proiectele pe care le desfășoară. Am prins un drag și mai mare de această disciplină, de ora de Religie, de partea spirituală a lucrurilor. Și cred că, de fapt, asta încearcă să facă el, religia altfel. Pe oricine ați întreba ar spune că orele cu Profu’ sunt total diferite față de orele cunoscute, clasice. Pentru că el are un dar de a-l prezenta pe Dumnezeu în fiecare situație prin care trece și implicit trecem cu toții. Indiferent că suntem la școală, pe autocar sau oriunde ne aflăm, mereu îl aduce alături de noi și ne vorbește: «uite, aici e iubire creștină». Acesta este darul lui, de a se face înțeles, plăcut. Cred că toți au experimentat faptul că atunci când îți este drag un profesor, îți place și mai mult materia pe care o predă. Profu’ își câștigă respectul și prietenia celorlalți, nu o impune și doar o câștigă prin felul lui de a fi și asta este impresionant. Este o conexiune dincolo de cuvinte ceea ce se creează. Cât despre tabăra de la Loreto, chiar schimbă vieți, pentru mine a fost una dintre ocaziile în care eu m-am format. Mergeam, îmi încărcam bateriile și încercam mai apoi să dau mai departe tot ceea ce am reușit să acumulez.”

Despre Profu’, Patricia Florea, deja absolventă, crede că ar putea să vorbească ore în șir, fără a spune același lucru de două ori. Este omul care i-a oferit șansa de a descoperi adevărata frumusețe a perioadei de liceu, prin intermediul experiențelor la care a avut ocazia să participe. „Profu’ a reușit să transforme un copil timid, copleșit de nesiguranță, într-o tânără curajoasă, gata să înfrunte orice obstacol al vieții, cu zâmbetul pe buze. El este cel care mi-a oferit încredere deplină, determinându-mă să devin, în fiecare zi, cea mai bună versiune a mea, să dau tot ce pot și poate încă puțin, pentru a-l face mândru. Sunt multe lucruri ce îmi vor rămâne întipărite în minte, însă cred că cel mai special este faptul că, la finalul proiectelor pe care le organizăm împreună, atunci când ne întâlnim, de fiecare dată, fără excepție, spune «Mulțumesc!». Probabil că este greu de crezut că un singur cuvânt poate avea un atât de mare impact asupra unei persoane, dar pentru mine valorează mai mult decât oricare alte o mie, îmi dă puterea să merg mai departe și să fac față oricăror provocări ce îmi ies în cale. Pentru toate aceste experiențe, îi sunt recunoscătoare. Totuși, cel mai mult mă bucură faptul că situația mea nu este unică, ci similară cu a altor câteva sute de copii care au șansa să îl cunoască pe el, pe Profu’. Deși pentru mine perioada liceului s-a încheiat, prietenia cu Profu’ probabil că va rămâne pentru totdeauna. El este cel care ne arată că fiecare poate avea o contribuție în dinamica acestei lumi, indiferent cât de neînsemnată ar părea. Și tot el are grijă să ia de la fiecare o părticică, să o pună laolaltă cu celelalte și să le conecteze în final asemenea unui puzzle, demonstrându-ne, în fiecare zi, că Dumnezeu trimite îngeri să ne vegheze, chiar dacă poate iau altă formă decât cea imaginată de oameni.”

Daria Mincan din clasa a XI-a nu crede că există o altă ființă care să fie prezentă în inimile atâtor oameni, care să fi dăruit atât de mult fără să aștepte nimic înapoi, cum a făcut-o Profu’. „Se spune că sufletul fiecărei persoane este un mozaic format din bucățele, din sufletele altora care le-au schimbat viața într-un anume mod. Profu’ este un om care emană căldură, care te face să te simți iubit prin prisma proiectelor sale, un om căruia nu știu cum eu, sau oricine altcineva, am putea să îi mulțumim îndeajuns.”

Profu’ este și omul excursiilor! Oare cum e să pleci cu un autocar plin de copii la ski și toată lumea să aibă încredere în reușită? Dar la mare, în tabără la Costinești unde s-ar duce toată școala? „Profu’ face excursii de primăvară, de toamnă sau merge iarna la târgurile de Crăciun din Europa. Prin proiectele lui  ne formează și ne responsabilizează și ne dă încredere că putem avea grijă unii de alții, cei mari de cei mai mici și tot așa se transmite la fiecare generație”, spune Cezara, fosta elevă, acum medic rezident, care a împărtășit și din frumusețea momentelor de sărbătoare petrecute împreună. La o aniversare i s-a organizat o petrecere surpriză. Altă dată o mulțime de prieteni-elevi, i-a „inundat” curtea casei doar pentru a sta la o poveste.

Dacă ar fi să o întrebe cineva cui îi mulțumește în mod special după cei patru ani de liceu, Alexandra Ciortuz, din clasa a XII-a, spune că „ acea persoană ar fi Profu’, pentru că de la el am învățat cum să îmi aleg prietenii, cum să îi iubesc și să îi respect pe cei de lângă mine și cât de important este să fii alături de cineva atunci când acea persoană are nevoie. Din toate excursiile în care am fost am învățat că este important, de multe ori, să fim asemenea unor balamale de la ușă, pentru a reuși să facem tot ce ne-am propus și să acceptăm ajutorul celor din jur pentru că balamalele fără ușă nu mai au niciun rost.”

Interesant este că nu toată lumea (copii și adolescenți) ajung să meargă în tabăra de la Loreto, din Italia, de aceea de două ori pe an este organizat la Băile Herculane simpozionul „Iubirea creștină”, sau cum se mai spune, „trei zile de «Loreto» la noi acasă”. Cu sprijinul voluntarilor și a celor implicați, atmosfera este asemănătoare iar la fiecare ediție sunt peste 150 de participanți.

Teodora Potocean, absolventă. „Sunt de părere că reprezentăm suma tuturor experiențelor pe care le trăim și a oamenilor alături de care avem parte de ele, deopotrivă. Mare parte din ce înseamnă răbdarea și speranța cu care am învățat să abordez provocările se datorează prezenței lui Profu’ în experiența mea de elevă de liceu. Cele mai importante două gânduri cu care voi rămâne în urma celor patru ani frumoși, plini de activități și proiecte de suflet sub îndrumarea dumnealui, sunt că de multe ori ceea ce pare imposibil este realizabil dacă îți dorești cu adevărat și, în al doilea rând, să am încredere în mine că pot să fiu lumină pentru cei din jurul meu”.   

„Profu’ pentru mine a fost un părinte spiritual de care am avut mare nevoie în perioada liceului. Toate proiectele organizate împreună și toate sfaturile primite de la el m-au ajutat să devin persoana de astăzi. Am învățat ce înseamnă să îl iubești pe aproapele tău și pe Dumnezeu. Profu’ pentru mine va rămâne mereu cel mai bun și darnic om pe care îl cunosc, iar toate amintirile mele din liceu sunt legate de proiectele noastre și de legătura cu Dumnezeu, fără de care nimic nu ar fi fost posibil!”, scrie cu nostalgie absolventa Cristina Oțelariu.

„Un mulțumesc PROFUnd, din partea «Darurilor!»” – Daria Bejenariu și Daria Fic, clasa a XI-a

„O pasăre ce se naște într-o colivie va crede că zborul este o boală. Profu’ a avut puterea să mă elibereze, oferindu-mi cheia și arătându-mi ce înseamnă să îmi valorific esența. Orice fel de barieră clădită în jurul creativității mele, el a reușit să o doboare, m-a învățat cum să fiu un om în adevăratul sens al cuvântului, un om ce emană bunătate și căldură. Mi-a oferit siguranță și înțelegere, m-a sprijinit în atât de multe, încât m-am modelat involuntar într-unul dintre «Daruri»”.

„«Chiar și după arderea lutului, urmele mâinii sunt observate pe modelaj»”. Am găsit acest citat din pură joacă și l-am notat pe un bilet ce acum stă pe noptieră. A trebuit să cunosc un bun artist de suflete pentru a înțelege aceste cuvinte și pentru a trăi adevărul din spatele lor. Am fost acceptată sub forma unui ghem de lut ce nu părea să aibă o forma inedită. Un ghem ce a fost modelat. Cumva mâinile, ce în continuare retușează, au adus un contur, un contur original. Profu’ a excelat în a-mi oferi tot ceea ce am nevoie prin simplul fapt că mi-a arătat ce înseamnă să fii un om frumos. Mi-a arătat ce înseamnă sufletul pur și ce emană acesta. Profu’ a știut să ajusteze calitățile ascunse, motiv pentru care încerc să fiu unul dintre Darurile de care are nevoie.”

Medicul rezident Dragoș Corcan, stabilit la Cluj, absolvent al Colegiului Național „Traian Lalescu” din Reșița, notează pe blogul său intitulat „Călătorii și momente” în articolul „Bucuria de a trăi” următoarele gânduri: „m-am spovedit, respectiv împărtășit de 3 ori în viața mea, de fiecare dată în același loc, acolo, în Italia, ortodox fiind, de la profesorul, preotul și prietenul meu, Nicu Chiosa, într-o capelă romano-catolică din cadrul unui centru de tineret înființat de nimeni altul decât Sfântul Papa Ioan Paul al doilea. Sentimentele și experiența trăită ani la rândul în acel proiect mi-au deschis mintea, mi-au legat prietenii adevărate, m-au făcut să fiu eu, cel de astăzi și nu pot descrie cât de fericit și recunoscător pot fi conștientizând acest fapt!” 

Adrian Popovici, din clasa a X-a, mărturisește cu recunoștință: „Când vine vorba despre Profu’, cred că aș putea vorbi ore întregi. El este pentru noi mai mult decât un profesor, este un prieten. Acel prieten în care știi că poți avea încredere și care știi că te va ajuta mereu la nevoie. Personal, îi sunt foarte recunoscător pentru toate momentele frumoase și pentru toate învățăturile lui. MULȚUMIM, PROFU’!” 

„Orice persoană capabilă să îi iubească pe cei din jurul său cu toată inima are nevoie de un suflet bun și iertător care să o inspire, precum orice flacără are nevoie de o scânteie pentru a se aprinde. Atât pentru mine, cât și pentru alți elevi, Profu’ a reprezentat mereu acea persoană, care nu renunță niciodată când flacăra nu se aprinde de la prima scânteie. Astfel el a adus lumină și căldură în sufletele noastre, învățându-ne cum să dăruim la rândul nostru, cum sa dăruim celor din jur un loc sigur în familia pe care el a clădit-o în toate proiectele pe care le-a organizat”, scrie Izabela Floare, din clasa a X-a.

„Primul lucru care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la Profu’ este recunoștința. Recunoștința pentru toate clipele frumoase pe care ni le-a oferit și pentru toate momentele în care ne-a făcut să zâmbim și să privim partea pozitivă a fiecărei situații. Mereu am crezut că fiecare persoană are un înger păzitor, care îi poartă de grijă și care o ghidează chiar și atunci când nu este alături de aceasta. Ei bine, în toate proiectele de suflet la care am luat parte, Profu’ a fost îngerul nostru păzitor. Ne-a ghidat pe calea cea bună atât în momentele în care a fost prezent, cât și atunci când lipsea. Ne-a învățat să apreciem ceea ce avem, să fim aproape unii de ceilalți în orice situație, să ne bucurăm și să profităm de fiecare oportunitate pentru a ne deschide sufletul în fața celorlalți. Anii de liceu nu ar fi la fel fără proiectele în care ne-am implicat. Vă mulțumesc din suflet, Profu’!” – Daria Gașpar, clasa a X-a.

 „Profu’ ne-a învățat ce înseamnă dăruirea, credința, ce este acela respect și cât este de important modul în care ne comportăm unii cu ceilalți. Este cel care ne-a ajutat pe fiecare dintre noi să ne dezvoltăm prin proiectele propuse, să devenim mai buni în fiecare zi și să fim răsplătiți pentru munca depusă. Am descoperit cât este de frumos să dăruiești, nu doar să primești și am înțeles că fiecare dintre noi poate contribui cu câte puțin la fericirea celuilalt. Pentru toate aceste oportunități îi suntem recunoscători și vrem să demonstrăm că am progresat, am învățat ceva din fiecare experiență și activitate realizată împreună cu Profu’.” – Sonia Brăila, clasa a X-a. 

Karina Ehrmann din clasa a X-a, știe că Profu’ este persoana în care poți avea încredere, iar firea lui caldă apropie orice copil mai ales dacă are vreo problemă. „Îi sunt foarte recunoscătoare, pentru că am reușit să îmi înfrâng foarte multe temeri pe care le aveam, cum ar fi vorbitul în public sau expunerea în general. Dumnealui tot timpul ne-a învățat că este bine să dăruim ceea ce am primit, așa că, sper că prin aceste puține cuvinte să îi înapoiez măcar 5% din toate sentimentele de bucurie pe care mi le-a oferit până acum.”  

La fel de frumoase gânduri îndreaptă Sara Borcean, din clasa a clasa a IX-a, către Profu’ „care ne-a dăruit cel mai prețios lucru, încrederea sa. Este persoana care ne oferă iubire, căldură și ne adresează cuvinte frumoase exact atunci când avem nevoie de ele fără a aștepta ceva în schimb. Prin frumoasele proiecte de suflet ale lui Profu’, am învățat ce înseamnă cu adevărat să dăruiești și pentru asta îi mulțumim din tot sufletul.”

                                                                             

• Tweet
• Pin It