POVESTE DE VIAȚĂ… sportivă. Reșițeanul Andrei Hurmuz s-a încununat cu laurii victoriei, devenind Ironman la Nisa, în Franța

A reușit această performanță după ce a participat la unul dintre cele mai grele concursuri de triatlon din circuitul Ironman. În cifre, efortul a însemnat 3,8 km înot în mare, 180 de km de bicicletă pe un traseu cu o singură buclă prin munții din jurul orașului Nisa, însumând o diferență de nivel pozitivă de 2.400 de metri, urmat de 4 bucle de alergare, având un total de 42 de km, pe faleza orașului Nisa, celebra Promenade des Anglais.

Acest efort continuu a însemnat la final un timp de 12 ore și 40 de minute care i-a permis includerea în prima treime a clasamentului general dintr-un total de aproximativ 2.000 de concurenți la proba de Full, în condițiile în care timpul limită pentru terminarea cursei era de 16 ore. Traseul de la Nisa a fost ales în acest an și ca loc de desfășurare a Cupei Mondiale de Ironman, la masculin, pe distanța lungă.

Sportivul Andrei Hurmuz mărturisește că a ales această competiție din circuit în special „pentru traseul de bicicletă (foarte greu și solicitant din cauza urcărilor lungi și abrupte) care este unul foarte spectaculos, trecând prin zona rurală montană a Franței, cu acele sate cochete specifice zonei Provence. Specială este și organizarea impecabilă dată de experiența pe care o au cei responsabili de această competiție, toată atmosfera din timpul concursului, miile de voluntari și susținători care fac ca tot efortul depus de sportivi, să fie mult mai ușor de gestionat. Ziua concursului este percepută ca o adevărată zi de sărbătoare, atât pentru concurenți și aparținători, cât și pentru localnici și turiști, toți transmițând gesturi de admirație, încurajare și bună dispoziție, genul acesta de experiență fiind ceva des întâlnită în țările și locurile unde există cultura sportului, a respectului pentru diversitate, a aprecierii pentru munca și efortul depus de alții.”

La ediția din acest an, au figurat pe lista de start doar trei români. Nu e un concurs accesibil oricui, poate și din cauza distanței față de Franța, ceea ce înseamnă costuri mai mari și logistică mai complicată pentru a participa.

Ce înseamnă aceasta performanță, rezultatul câtor ani de pregătiri?

„Cred că orice triatlet amator visează ca la un moment să ajungă să facă o cursă de distanță lungă, nu neapărat în circuitul Ironman, existând și alte curse alternative atât în România cât și în străinătate. In cazul meu în spatele acestui rezultat stau șapte ani de antrenamente și participări la diverse concursuri, mai exact de când am început să practic și acest sport complex numit triatlon, care de fapt este un mix de trei sporturi individuale (înot, ciclism, alergare). Evoluția până în acest punct a venit destul de natural, fără să fi forțat niște pași mari în direcția asta, greșeala pe care consider că mulți sportivi amatori o fac din dorința de a avea rezultate notabile cât mai rapid. Eu am mers pe metoda pașilor mărunți, în sensul în care am participat până acum doar la concursuri de distanță standard (Olimpic) și semi-lungă (Half Ironman) reușind în felul asta să-mi construiesc mai întâi o bază, pe care mai apoi să pot să clădesc antrenamente pentru obiective mai înalte, de genul Full Ironman sau îmbunătățirea timpilor în cursele mai scurte. Pentru mine performanța asta are și o valoare simbolică pentru că s-a întâmplat în anul în care am intrat în a patra decadă a vieții și îmi dă speranță și energie pentru că perioada următoare va fi cel puțin la fel de bună ca și cele dinaintea ei.”

Triatlonul este un sport destul de nou apărut în România, care deși a prins mai mult în ultimii cinci ani și comunitatea practicanților este în continuă creștere, mai sunt încă pași mulți de făcut pentru ca măcar elita, sau sportivii de performanță, să beneficieze de susținere și de condiții de pregătire similare celor din țările dezvoltate.

Sportivul Andrei Hurmuz se gândește la viitor: „sper să obținem rezultate tot mai vizibile în competițiile internaționale. La cei ca mine, care practicăm acest sport la nivel de amator, nu se pune problema de sponsorizări, toate costurile fiind suportate de către noi. Este de fapt un hobby care ne ține activi, sănătoși, competitivi și pentru care considerăm că merită să facem aceste sacrificii financiare pentru a-l putea practica în condiții cât mai bune.”

Cel mai însemnat cost  la o competiție din circuitul Ironman îl reprezintă taxa de intrare care în cazul probei de Full se situează între 600 și 700 de euro, în funcție de loc și perioada în care se plătește taxa, dar se mai adaugă o serie de alte costuri semnificative, apoi drumul, cazarea (inclusiv pentru aparținători), nutriția și tot ce înseamnă antrenamentele de pregătire și achiziția echipamentului specific. „Circula chiar o gluma ca triatlonul este noul golf atât pentru că numărul celor care-l practică este în continuă creștere și în special din rândul celor cu posibilități materiale, cât și pentru că evoluția materialelor de concurs (biciclete și materiale auxiliare, echipament de alergare și înot) este foarte accelerată și în permanență apare ceva nou care iți poate da un ușor avantaj competitiv, (cu costul aferent), dar pe care ți-l vei dori ca să poți ține pasul cu concurența și astfel cheltuielile în direcția asta devin ceva permanent.”

Andrei Hurmuz spune că, din păcate, la capitolul infrastructura pentru antrenamente „suntem deficitari, dar cred că este o problemă generalizată în România, nu doar în vestul țării. Pandemia a complicat și mai mult situația, motiv pentru care în momentul de față avem doar două sau trei alternative de bazine mai lungi în Timișoara, dar nu olimpice. In general antrenamentele de înot le facem în grupuri mai mici sub coordonarea unui antrenor, fiind un sport care necesită extrem de mult tehnică, la care în permanență este loc de îmbunătățit. Vara, și în apropierea concursurilor, încercăm să găsim alternative în aer liber (lac, râu, baltă) pentru a ne putea obișnui cu condițiile de concurs care sunt diferite de cele din bazin. La bicicletă de asemenea ne mai organizăm în ture de grup, de regulă în weekend-uri, dar majoritatea antrenamentelor sunt individuale, pe considerentul că de multe ori obiectivele noastre sunt diferite sau pregătirea fizică diferă și atunci fiecare își urmărește propriul program de antrenament. Iarna spre exemplu, sau când condițiile de afară sunt total neprietenoase, ne mutam în interior cu antrenamentele de bicicletă și alergare în interior. Majoritatea dintre noi avem trainer pentru bicicletă iar pentru alergare folosim banda de alergat. Ideea este că deși dinaintea unui concurs major se începe un program specific și mai intens de 3-6 luni de antrenament încercăm să avem un regim constant de antrenament pe tot parcursul anului care să ne permită să ne menținem acea bază pe care să o folosim pentru obiective mai mari.”

Sunt peste 60-70 de competiții sportive la care a participat în ultimii șapte ani, dar așa cum spune, la nivel de amator, ca pasiune și stil de viată. Notabile sunt: Transfier și X-Man (triatlon distanță semi-lungă), maratoane montane (Via Maria Theresia, Retezat SkyRace, Alergând la Pădure), maratoane pe șosea (Timisoara City Maraton), alergare cu obstacole(Spartan Race), ciclism pe șosea (Cupa Max Aushnit).

Pentru Andrei Hurmuz, sportul a devenit un mod de viață și pare că nu există un moment, o zi sau o perioadă mai puțin atractivă pentru a-l practica. „Ambiția și voința de a nu renunța la acest obicei în acele momente mai grele, sunt cele care fac diferența, atât în privința stării generale de bine cât și a motivației și rezultatelor pe termen lung. De multe ori ne setăm ca obiective anumite concursuri tocmai pentru a avea acea motivație, de a respecta rutina programului de antrenament, deși de multe ori cred ca important este sa înțelegem de ce facem de fapt sport, care sunt beneficiile lui, și să încercăm să ne bucurăm mai mult de proces, de fiecare antrenament și experiență în sine și nu neapărat să alergăm continuu după un anumit rezultat. Dacă facem din practicarea sportului o prioritate și o rutină necesară, cu siguranță că în timp beneficiile vor fi tot mai vizibile. Așadar pot să confirm că pentru mine sportul este un mod de viață și îmi doresc ca el să rămână pentru totdeauna, chiar dacă în timp, poate va trebui să ajustez sporturile sau intensitatea lor. In cazul meu sportul a fost mereu prezent în viața mea. Am început de mic copil cu skiul și ani de zile am participat și câștigat numeroase concursuri la cupele Prietenii Munților pe muntele Semenic, apoi am descoperit ciclismul montan, tenisul, baschetul și handbalul, făcând parte din echipe atât în școala generală cât și la liceu. Apropierea de alergarea pe distanță mai lungă s-a produs mai târziu, în jurul vârstei de 32 de ani și la puțin timp după aceea am descoperit și triatlonul. De atunci am început să-l practic cu constanță și am descoperit competițiile sportive de amatori atât la alergare cat si la triatlon.”

De ce triatlon și nu orice altă disciplină sportivă?

Pentru că „îmbină armonios cele trei sporturi (înot, ciclism și alergare), fiecare dintre ele având specificul și rolul propriu în echilibru și în dezvoltarea armonioasă a corpului. Se mai spune, în glumă, că te apuci de triatlon dacă nu excelezi la niciuna dintre cele trei discipline, ceea ce evident că nu este neapărat adevărat.”

Andrei Hurmuz profesează în domeniul ingineriei, despre care spune că îi conferă un mare avantaj: programul de lucru stabil și predictibil, ceea ce permite să aibă o planificare a programului de antrenament și să respecte în acest fel rutina sportului. O caracteristică din acest domeniu tehnic ajută, iată, și în sport. Este vorba despre dezvoltarea capacității de planificare, de gestionare eficientă a timpului sau chiar de îmbunătățire continuă. „Eu sunt genul de persoană orientată spre acțiune, care învață și evoluează prin și din experiențele trăite. Un impact important îl are cu siguranță apartenența la o comunitate de oameni care au aceleași valori și hobby-uri cu tine și de la care de multe ori te inspiri in privința anumitor obiective, obiceiuri, trăiri sau stil de viață, și cu care daca ai competiție sănătoasă te ține activ și motivat. Aș spune că ultimii șapte ani din viața mea au fost poate cei mai frumoși și împliniți datorită oamenilor pe care i-am întâlnit pe drumul meu, fiecare având rolul lui în evoluția mea, dar și a experiențelor trăite, fie ele bune sau mai puțin bune, a locurilor în care am ajuns, a viselor, obiectivelor și acțiunilor de care am avut parte, toate contribuind la cine sunt astăzi. În perioada asta am întâlnit-o și pe soția mea, Diana, tot în context sportiv, după care a apărut și cel care ne dă sens vieții și ne colorează amintirile, băiețelul nostru Filip, pe care ne place să credem că l-am integrat cu succes în toate activitățile noastre și care sperăm că-și va însuși același stil de viată activ ca și noi.

De multe ori cred că facem greșeala să ne comparăm cu alții sau să ne lăsăm influențați de alți oameni, chiar să luăm numai anumite frânturi dintr-o poveste considerând că partea respectivă pare una de succes, deși de cele mai multe ori tabloul întreg este complet diferit, iar ce ne împlinește cu adevărat să rămână în plan secund, doar pentru că nu corespunde regulilor de conduită sau de succes pe care cei din jur le înțeleg și le acceptă.”

Despre obiective imediate și planuri de viitor, Andrei Hurmuz, mărturisește: „Deocamdată nu mi-am setat alt obiectiv mare de genul celui din acest an, dar cel mai probabil voi continua cu un program de antrenamente mai moderat și voi participa în anul acesta la concursurile care se vor organiza în zonă. Pe termen lung obiectivul principal este să mențin un stil de viață activ, să rămân sănătos și să mă pot bucura de toate experiențele vieții care vor urma. În familia mea sportul este o componentă nelipsită, soția mea este de asemenea foarte activă, fiind pasionată de alergare, iar mai nou a prins și ea microbul triatlonului, chiar și fiul nostru de 3 ani este nelipsit de la competițiile noastre (fie ca participant în căruciorul de alergare, fie ca susținător). Prin urmare există acolo, undeva departe, un vis în care la un Ironman să concuram împreună, toți trei. După ce am văzut la Nisa că cel mai vârstnic finisher a fost un bărbat de 75 de ani, cred că dacă va fi un pic de noroc, combinat cu ambiție și voință, visul acesta ar putea să devină realitate într-o zi. Îmi doresc foarte mult să reușesc ca prin puterea exemplului să cultiv acest stil de viață și copiilor mei, să nu cadă în capcana tot mai întâlnită a sedentarismului sau a vieții trăite mai mult în spațiul digital, fără îndeplinirea acelei nevoi esențiale, a noastre, de conectare și relaționare umană.”

Felicitări Ironman! Succes trio Hurmuz, viitori oameni de fier!

• Tweet
• Pin It