POVESTE DE VIAȚĂ. Pictorița Camelia Constantin – în continuă căutare și desăvârșire profesională

După ce în primăvară și-a parcat „Mocănița” pe locul 3  la Bienala internațională de artă naivă de la Sofia, eveniment care a adunat 88 de artiști plastici naivi din 43 de țări de pe 5 continente, pictorița Camelia Constantin surprinde din nou! A devenit studentă cu acte!

Camelia Constantin a trecut cu brio de interviul vocațional susținut și a fost admisă pe locuri bugetate la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, secția Artă sacră. Nu ar fi ceva ieșit din comun, dar pentru o persoană care se află la deplină maturitate artistică, cunoscută în ultimii 30 de ani pentru activitatea sa în domeniul iconografiei și al picturii naive, este!

Spune că vârsta nu constituie un impediment și chiar dacă a trecut de prima tinerețe are suficientă energie pentru că „omul, cât trăiește, învață”. Țintește spre mai mult în domeniul pentru care a făcut pasiune, pentru pictura care i-a devenit meserie și este de apreciat dorința continuă de perfecționare. Abia așteaptă să dobândească cunoștințele necesare analizării și explicării iconografice bizantine aprofundate și spune că „doresc să devin o creatoare a imaginii sacre, capabilă să reprezint corect subiecte religioase din punct de vedere canonic și la un înalt nivel estetic și tehnic. Apoi abia aștept să învăț despre factorii de degradare ce acționează asupra stării de conservare a obiectelor de artă și pe de altă parte mă bucur că pot dobândi cunoștințe aprofundate de pedagogie. Fiindcă m-am înscris și la modulul pedagogic. De-a lungul vieții m-am apropiat de tineri, de copii și am susținut numeroase cursuri de desen și icoane pe sticlă sau pe lemn așa că de acum voi putea face asta profesionist și chiar îmi doresc să devin cadru didactic. Școala superioară îmi oferă posibilitatea să mă dezvolt țintind înspre domenii în care aveam noțiuni de bază, precum frescă, mozaic și voi putea să mă îndrept și în direcția restaurării obiectelor de artă, să fiu muzeograf, de exemplu. Rămâne de văzut ce îmi rezervă viitorul”.

A ales specializarea Artă sacră fiindcă e mai aproape de ceea ce face și spune că îi conferă libertate față de cealaltă specializare, Artă plastică, acolo unde mai erau locuri și unde ar fi trebuit să o ia de la început într-un domeniu în care are suficiente cunoștințe. Dorește să continue cu pictura naivă, în care s-a consacrat și în care este deja un nume. Și mai are o bucurie mărturisită: va continua la nivel universitar studiul limbii spaniole de care este îndrăgostită încă din anii de liceu.

Camelia Constantin spune că desenează de când se știe. Pasiunea pentru desen și pictură s-a manifestat din copilărie și a continuat în adolescență. „Cam pe la 13-14 ani am descoperit culorile în ulei și tot atunci am avut succes cu primele mele lucrări. Sigur că, în vremea aceea, nu știam că ceea ce fac eu se numește pictură naivă. Am aflat mai târziu de la profesorul meu, Victor Pârlac, pe vremea când urmam cursurile Școlii populare de artă din Craiova. Pictam spontan, instinctiv, așa cum percepeam eu lumea înconjurătoare dar fără a respecta regulile picturii clasice, dar aveam să aflu că acestea erau caracteristicile de bază ale genului denumit pictură naivă”.

Munteancă prin naștere, crescută în Craiova, Camelia Constantin a devenit bănățeancă prin adopție, stabilindu-se la Reșița în anul 1990. L-a cunoscut pe pictorul naiv reșițean Mihai Vintilă, întemeietorul Asociației „Vintilă-Artplana” și a fost extrem de impresionată de frumusețea, luminozitatea și căldura lucrărilor sale. Și-a dat seama că stilul era întrucâtva asemănător cu al ei. Se spunea adesea că lucrările lor degajă optimism și bună dispoziție. „Da, tablourile mele sunt vesele, pentru că așa sunt eu o fire optimistă și bucuroasă de tot ceea ce mi se întâmplă și tot ce mă înconjoară. De aceea consider că pictura mea poate fi un exercițiu de sinceritate transpus pe pânză”.

Artista mărturisește că… „venirea mea la Reșița a însemnat cea mai bună alegere fiindcă mi s-au deschis oportunități nebănuite. Am fost invitată, de-a lungul anilor, să particip la Tabăra de pictură naivă organizată în anul 1991 la Băile Herculane unde am luat contact direct cu artiști consacrați și nume importante din România şi Serbia. Îmi amintesc de plăcuta întâlnire cu pictorul Vasile Savonea, autor al primului album editat in anul 1980, intitulat «Arta naivă din România» care m-a invitat să particip ulterior la Salonul International de Artă Naivă-București 1992. Am realizat apoi lucrări apreciate atât la manifestările naționale, cât și internaționale în Franța, Spania, Canada, Germania, Italia. De-a lungul anilor am fost prezentă la numeroase Tabere de creație în localități precum Gărâna, Moldova Nouă, Aiud, Bacău, Dragoslavele, Caransebeș, Poiana Mărului, Oravița, Gura Humorului. Nu uit experiențele trăite în tabere din afara țării, de pildă în Saint Rigomer, Franţa, Castroreale, Italia”.

Despre prima sa lucrare își aduce aminte că „se numea «La clătite» și am terminat-o din prima, nu a fost nevoie să revin asupra ei. Îmi amintesc de parcă era ieri! A fost expusă la Casa de Cultură din Reșița în cadrul unei expoziții de grup, apoi trimisă la Salonul internațional de Artă Naivă din București. Ulterior, pictura a fost cumpărată de un colecționar din Canada.  Asta se întâmpla în anul 1991. M-a pasionat pictura încă din copilărie și cum spuneam, pictura naivă a fost prima. Dar meșteșugul iconăritului l-am abordat mai târziu, pe vremea când eram angajată la UJCOOP Reșița. Președintele de atunci, șeful meu, dl. Constantin Blejan, m-a încurajat și mi-a propus să încerc să vedem cum ar arăta o icoană realizată de mine, pictor naiv. Prima icoană a fost o reușită, ceea ce m-a determinat să continui”.

Arta naivă este un fenomen viu și activ în cultura și arta globală de azi. Un permanent izvor de inspirație pentru artistă este izvorul popular. „Subiectele lucrărilor mele sunt centrate pe satul românesc, în principal din Oltenia și Banat, locuri unde eu am copilărit și unde mă regăsesc acum. Dar și imaginația joacă un rol important. Unele tablouri reflectă evenimente din viața satului, rutina zilnică, reinterpretarea viselor,  amintiri dragi… Privind în urmă,  regret că nu am urmat liceul de artă, dar se știe că nu întotdeauna alegerile ne aparțin, cu atât mai mult la vârsta copilăriei. M-am lovit de refuzul părinților care m-au convins să urmez un liceu «serios», profil real! Pe la 16 ani am dat examen, pe furiș, la Școala populară de artă (secția pictură) și astfel părinții mei au fost puși în fața faptului împlinit. Cât despre tehnica iconăritului, aceasta mi-am însușit-o singură. Am descoperit manualul «Erminia picturii bizantine», care se găsea foarte rar înainte de 1989 și pe care l-am primit de la regretatul pictor reșițean Iulian Vitalis Cojocaru. Astfel, am început să lucrez icoane respectând canoanele bisericești, la un nivel profesionist. Treptat, icoanele mele au început să aibă succes, să fie apreciate de critici, de publicul privitor dar și de către colegi de breaslă”.

Aflată într-o permanentă căutare, cunoaștere și dezvoltare, Camelia Constantin a început să înfrumusețeze ouă de struț. De vreo 10 ani pictează pe ouă de struț icoane cu foiță de aur, dar nu numai. A avut solicitări din cele mai diverse, pictură naivă, motive florale, zoomorfe și altele. Este destul de dificilă tehnica dacă ținem cont de faptul că suprafața pictată nu e plană și nici foarte netedă. Începutul a fost o pură întâmplare răspunzând provocării lansate de către un crescător autohton de struți, care dorea să-și popularizeze astfel activitatea. Acum stăpânește acest meșteșug care, trebuie să recunoaștem, nu este la îndemâna oricui.

Iar în ceea ce privește viitorul, așa cum mărturisea artista, își dorește să continue să lucreze cu tineri și copii. „De-a lungul timpului am predat opțional pictura la câteva grădinițe din Reșița pentru că eu la bază sunt instructor-formator. Am descoperit că sunt numeroși copii care au un talent aparte la desen și pe aceștia i-am încurajat în mod special. M-am bucurat și de inocența lor, de ceea ce au în comun cei mai mulți dintre ei: plăcerea de a picta, indiferent cât de bine o fac. Sunt fericită că, prin activitatea artistică desfășurată cu cei mici, am putut să ajut la dezvoltarea capacității lor mentale, a vocabularului (au învățat numele culorilor, instrumentelor pentru desen, numeroși termeni specifici). Ceea ce am constatat, din păcate, este că numărul părinților care îi îndrumă pe copii către pictură scade, deoarece ei nu consideră arta utilă în vreun fel pentru viitorul copilului. Aici greșesc mulți părinți, fiindcă se știe, pictura dezvoltă coordonarea ochi – mână, apoi dexteritatea, atenția, creativitatea. Pictura elimină stresul, relaxează, le permite copiilor să-și exprime emoțiile prin forme și culori”.

Camelia Constantin  a fost prezentă în această vară la Salonul de artă vizuală organizat la Sofia, eveniment expozițional promovat și la Velico Târnovo. A participat la Tabăra de artă plastică de la Craiova și se pregătește pentru Festivalul național de artă naivă de la Oradea, din octombrie, unde la Muzeul Țării Crișurilor are loc expoziția de grup organizată de Asociația Artiștilor Naivi din Romania.

Dar cel mai important, se pregătește de școală, fiindcă anul universitar aduce emoție nu doar pentru pictorița Camelia Constantin, ci și pentru fiica sa, Ana-Maria, medicinistă la Timișoara.

Succes studentelor!

• Tweet
• Pin It