POVESTE DE VIAȚĂ. Nicolaie Tomescu – chef peste delicii timișorene

Nicolaie Tomescu este originar din Arad, dar s-a stabilit de mulți ani la Timișoara, acolo unde ocupă poziția de chef. Este vorba desigur despre râvnitul titlu care face diferența în bucătărie pe baza experienței acumulate, a cunoștințelor temeinice de organizare a producției și a activității angajaților care gătesc și servesc mâncarea. Nu poate fi vorba doar despre modul simplist în care se prezintă un produs pe o farfurie.

A devenit un chef de succes, căutat și ofertat de restaurante cu renume din țară, dar și de peste hotare. Este foarte activ în mediul online reușind să construiască o comunitate de câteva mii de urmăritori care interacționează permanent pe grupurile de Facebook, dar și pe Instagram. Are talentul de a crea mâncăruri rafinate, însă în ultima perioadă s-a specializat pe delicii, adică deserturi pe care privindu-le, instant îți lasă gura apă! A intrat în industria ospitalității de tânăr, ca unică opțiune pentru un domeniu care l-a atras mai mult decât orice altceva.

Visul părinților săi era să-și vadă fiul preot fiindcă în familie ar fi însemnat să continue o frumoasă tradiție alături de frate, unchi, naș și un văr din partea mamei. N-a fost să fie pentru că a descoperit de mic copil tainele bucătăriei. Spune că „tata era cel care dădea tonul cu întrebarea «noi ce mâncam astăzi?». Mama nu prea avea timp, era ocupată cu problemele ei de serviciu, așa că trebuia să găsim o rezolvare. Nu mi-a scăpat nimic din ceea ce înseamnă mic dejun, prânz sau cina, așa că primele «ore» de practică mi-au fost asigurate tot în casă. Cu timpul am început să gătesc de unul singur, surprinzându-mi mereu familia cu câte ceva bun”.

Are amintiri plăcute de la începuturile muncii sale în domeniu și spune că nu poate uita cât de mulți bani a câștigat la primele evenimente la care a participat, deși era încă elev în formare la Liceul Economic. „În 1994 am primit 5.000 de lei și această sumă pur și simplu m-a copleșit! Pentru vremea aceea era enorm! Mi-a plăcut foarte mult ceea ce făceam, dovadă că am fost remarcat și chemat la nunți și alte evenimente unde greul era dus de echipa din bucătărie”.

Timp de 13 ani a lucrat la un cunoscut hotel central din Arad, unde mărturisește că nu se pune problema de rutină, sau de plictiseală. „În companiile mari care au multe hoteluri nu ai cum să te plictisești. Eu, de pildă, am circulat în acești ani fiindcă am fost detașat de la Timișoara la Oradea, Suceava, București, Târgu Mureș și în multe alte locuri, ceea ce însemna un permanent antrenament. Am peste 80 de cursuri și specializări făcute, mare parte în cadrul companiei, adică sunt un produs aproape complet Continental din Arad, fostul Astoria. Apoi eram mereu în priză fiindcă se inventau o serie de competiții de genul «Cel mai bun bucătar al anului», «cel mai bun hotel», «cea mai utilată bucătărie», «cea mai bună locație» și tot așa. Mai erau interacțiunile cu bucătarii străini care veneau invitați de marile supermarketuri din zonă. După această etapă au urmat opt ani de muncă la Cramele Recaș unde mă ocupam de evenimente elitiste. Specializarea în deserturi mi se trage tot de aici,  fiindcă am luat-o ca pe o provocare cerința de a pregăti prăjituri și torturi”.

A mai lucrat pe perioade determinate în Statele Unite ale Americii, la Chicago și Miami, în Franța, la Movenpick, iar în 2012 a urmat o specializare pe gastronomie la Cambridge, în Anglia, propunerea venind din partea unei echipe BBC care l-a remarcat la Recaș.

În prezent, Nicolaie Tomescu este freelancer, adică lucrează pe cont propriu și este contactat pentru diverse servicii: „schimb meniuri la restaurante, dotez și organizez restaurante, fac legătura cu furnizorii, implementez meniuri. Am fost chemat la Baia Mare, Târnăveni, Târgoviște, Râmnicu-Vâlcea, Târgu Jiu, Remetea, Domeniile Recaș, Domeniile Herneacova și desigur în Timișoara. Sunt în tratative cu un restaurant din Insulele St. Martin din Caraibe”. Spune că are toate weekendurile ocupate (profesional) până la Crăciun.

Chef Nicolaie Tomescu organizează cursuri pentru cei care doresc să gătească acasă, pentru gospodine, după cum mărturisește. Urmează el însuși un modul de formare pedagogic cu dorința de a profesa. „Am de gând să intru în sistemul de învățământ pentru că mă atrage dorința de a transmite noii generații dragul pentru această meserie. Cei mai mulți tineri care ajung în bucătărie după ce termină școlile de profil, vin cu o tară: nu au nicio aplecare către acest domeniu. Unii sunt sinceri și spun că au fost repartizați la clasa de bucătari, aleatoriu, de către calculator. La școală se lucrează după o programă învechită, cu metode prăfuite și referiri la produse de bază care pot fi îmbunătățite fiindcă sunt de domeniul trecutului. De aceea spun că dacă voi reuși să transfer asupra unora dintre copii bucuria de a lucra ca bucătar, eu unul voi fi fericit! Nu mă interesează să fiu profesor, ci maistru instructor, să mă ocup de ei la orele de practică”.

Nicolaie Tomescu este adeptul învățării continue și o dovedește prin faptul că în prezent este student la specializarea Gastronomie și Management în Turism la Facultatea de Management în Agroturism și Alimentație Publică din Timișoara. Este pasionat de tradiții și obiceiuri, în special de cele existente în zona de vest a țării, fiind colaborator al Centrului de Cultură și Artă al județului Timiș. De nouă ani face parte din juriul dedicat Gastronomiei tradiționale și culege rețete din mediul rural, pe care speră să le publice într-o bună zi într-o carte, aducându-le oarecum în actualitate.

Iubește ciocolata și zmeura și din această combinație construiește dulciuri care mai de care mai atractive. Oferă rețete, dialoghează cu internauții, încurajează producerea prăjiturilor, toate aceste activități făcându-le din timpul său, fără vreun ajutor, o persoană care să modereze interacțiunile cu cititorii. „Am încercat să mă diferențiez prin rețete inedite și după trei ani mă aflu printre primii bloggeri în comparație cu alții care sunt de mulți ani în contact cu publicul ca număr de vizitatori și utilizatori, și am în jur de 300.000 pe lună. Sigur că am și rețete clasice, dar promovez și rețetele altor creatori de conținut dacă sunt valoroase. În top cel mai căutat este tortul Sasha cu trei creme de ciocolată și cu nucă.

La fel de apreciate sunt rolul Snickers  și prăjitura lui Andrei cu nucă, ciocolată și zmeură.

Pe gustul cititorilor sunt și tortul Muselin și Vis de iarnă. Toate acestea sunt creații proprii. Lucrez cu ingrediente premium,  90% sunt din SUA, iar smântâna și mascarpone le aduc din Franța. Noi în România nu suntem producători de ciocolată de calitate, așa că nu pot lucra decât de la produsul Callebout în sus care se importă din Franța. Dar gustul nu se compară”.

Cine spune că în bucătărie e ușor de lucrat, se înșală. Ai nevoie de aptitudini speciale, de surse de inspirație și de instrumentar! „În decursul celor aproape 20 de ani de când practic această meserie pot spune că am acumulat o vastă experiență, am peste 2.000 de cărți de gătit, felurite tipuri de cuțite și multe alte scule și dispozitive pentru bucătărie, astfel că pot utila în acest moment o bucătărie care să deservească 40-50 de persoane. Pentru mine, premiile și distincțiile sunt mai puțin relevante și consider că premiul cel mai mare e rezultatul unui eveniment, reușita unui preparat, mulțumirea echipei de bucătari (a restaurantului) pe care o conduc și faptul că mereu îmi doresc să aprofundez informații noi, tehnici noi de gătit și mereu originalitatea preparatelor care ies din mâna mea este apreciată de marele public. M-am lăudat destul așa că vă las pe voi să mă descoperiți și să va bucurați de rețetele mele, aici pe blog dar și aici pe Facebook”.

• Tweet
• Pin It