POVESTE DE VIAȚĂ. Medicul reșițean Dan Mic, voluntar al organizației „Médecins Sans Frontières”

De peste 20 de ani participă la misiunile umanitare care au ca țintă comunități importante din Africa – în Sierra Leone, Liberia, Guineea, Congo, Republica Centrafricană, Burundi. A făcut parte din prima echipă care a ajuns în Asia, în misiunea medicală, organizată în 2004 la Banda Aceh după cutremurul urmat de valul de tsunami, produs în Indonezia.

Dan Mic este medic de urgență la Clinique Mutualiste din Grenoble, oraș în care s-a stabilit și pe care îl aseamănă cu Reșița natală. Spune că are configurație asemănătoare fiind așezat pe trei văi, înconjurat de foarte mult verde, desigur, păstrând proporțiile având în vedere faptul că zona are vârfuri muntoase de peste 2.000 de metri altitudine.

Cu mulți ani în urmă, profesa ca medic de familie la Carașova, o localitate cu populație minoritar croată, situată în apropierea Reșiței. Chiar dacă era apreciat de pacienți, de locuitori în general și îi plăcea modul acesta de viață, a simțit nevoia unei schimbări în activitatea despre care spune că devenise monotonă și predictibilă. „Încet, încet s-a copt în mine ideea aceasta de a pleca în scop umanitar. Am și urmat un master în anul 2000, la Universitatea din Antwerpen, Belgia, în specializarea Medicină tropicală.” Avea în minte exemplul de altruism și voluntariat al medicului alsacian Albert Schweitzer, renumit misionar medical în Africa, deținător al Premiului Nobel pentru Pace – 1952, despre care i-a vorbit în școală, profesoara sa de limba germană.

Pentru că s-a întâmplat să intre în legătură cu reprezentanți ai organizației internaționale umanitare „Medici fără Frontiere”, a intervenit curiozitatea față de ceea ce putea să ofere această structură și mai ales față de activitățile de voluntariat. Astfel a început ceea ce avea să-i jaloneze întreaga viață și activitate profesională ulterioară: misiunile umanitare.

„Eu am lucrat mai mult cu «Medici fără frontiere» structurile din Franța și din Elveția. Îmi amintesc că în prima misiune din Sierra Leone mergeam cu mașina prin junglă către cinci centre de sănătate primară, un fel de dispensare, unde îi ajutam pe asistenții medicali autohtoni la administrarea de tratamente, vaccinarea populației și investigații de bază. Am început o misiune liniștită dar pe parcurs ne-am confruntat cu epidemii grave, adevărate dezastre. Din fericire niciunul dintre membrii misiunii nu a avut de suferit fiindcă nimeni nu pleacă din Europa către Africa nevaccinat.”

Medicul Dan Mic a participat și la misiuni pedagogice, de formare, ceea ce înseamnă îmbunătățirea competențelor celor care lucrează pentru organizație. Activitatea desfășurată în numele MSF sau „Medici fără frontiere” a îmbrăcat și alte forme, medicul reșițean fiind prezent la mai multe sesiuni de recrutare, intitulate „Cariere în alb” – târguri de joburi medicale desfășurate la Timișoara și la București.

Spune că în continuare este nevoie de absolut orice specialitate care se poate adapta. „Este deschis și pentru asistente medicale, pentru cei care au cunoștințe administrative, pentru cei care doresc să fie voluntari și bineînțeles vorbesc o limbă de circulație internațională, engleza, franceza sau spaniola.”

„Medici fără frontiere” este o organizație internațională, creată la 21 decembrie 1971 la Paris de către un grup de medici și jurnaliști francezi. În total sunt șase centre aflate în marile capitale europene, dar și la New York și în Australia. De peste 50 de ani acordă asistență medicală populațiilor a căror viață sau sănătate sunt amenințate în caz de conflicte armate, de epidemii, pandemii și dezastre naturale. Echipele „Medici fără frontiere” reunesc profesioniști din domeniul sănătății, logisticii și administrației de diferite naționalități, dar și echipe din țările în care își desfășoară activitatea.

Vorbind despre experiența misiunilor umanitare, medicul Dan Mic a mărturisit că „la un moment dat, când urmezi mai multe misiuni, simți un decalaj și intelectual, și personal, și atunci trebuie să găsești un echilibru pentru că ceea ce trăiești în astfel de țări este foarte diferit de viața din Europa. Nu ca intensitate, ci ca senzații și ritm de viață. De pildă, veneam dintr-o zonă cu epidemie de holeră, cadavre peste tot, bucuria era mare că reușeam să salvăm multe vieți, dar odată ajuns acasă, mă loveam de normalitatea cotidiană, cu oameni veseli, magazine, probleme diferite și mă simțeam complet decalat de ritmul acestei vieți. Pentru mine știrile de la televizor au altă rezonanță. De exemplu criza migranților cu oameni care mor în Mediterana pentru că vor să intre în «fortăreața» Europa o percep altfel, sau când se întâmplă ceva în colțuri îndepărtate ale lumii mă gândesc că poate este deja acolo un coleg de-al meu pe teren și începe să facă o evaluare a situației. Sunt mândru că sunt membru al MSF, instituție care simte problemele și este foarte reactivă!”

Adeptul învățării continue

V-ați perfecționat permanent după absolvirea facultății, aveți o seamă de cursuri absolvite. Sunteți adeptul învățării continue sau este acesta un „modus vivendi” în medicină?

„Este un pic din amândouă pentru că altfel nu poți să ții pasul cu tot ce se schimbă, mai ales aici, în Franța. Sunt foarte multe actualizări în medicină, se ține mult cont de evoluția antibioticelor, a noilor medicamente. Mai ales în medicina de urgență se schimbă foarte mult, nu spun că în fiecare an, dar la patru, cinci ani se introduc modalități noi de a trata pacienții. Acum se pune accent pe ecografie, diagnostic mult mai rapid, pentru ameliorarea durerii pacienților. Asta se face și prin tehnici de hipnoterapie, despre care se cunoștea înainte, dar care se aplică acum mai mult. Deci încerc la fiecare doi, trei ani să fac câte un curs la nivel universitar pentru a mă menține «tânăr» la nivel cerebral și pentru a fi la curent cu ce se mai schimbă”.

Despre medicul Dan Mic trebuie spus că este un mare iubitor de natură, de mișcare, alergare, bicicletă, schi, activități pe care și le-a însușit din copilărie, atunci când era membru activ al asociației reșițene „Prietenii munților”. De câte ori are ocazia, participă la „Hercules Maraton”, competiția de la Băile Herculane, sau este prezent la Reșița, „Alergând la pădure”.

În plimbările sale, îi place să redescopere orașul și locuri interesante din apropierea lui. De pildă, apreciază deschiderea accesului către stemă, pe scări, și la platoul din apropiere. Cu drag pentru plimbări pe două roți, parcurge distanțe considerabile, cu bicicleta prin pădurile Văliugului alături de fiul său.

După cum mărturisește, provine dintr-un mediu multicultural și… „a fost pentru mine o șansă deosebită să pot vorbi germană, să învăț franceza din școala primară. Faptul că provin din această zonă unde sunt atâtea minorități, cu prieteni maghiari, evrei, germani, a fost un avantaj, iar în timp, am reușit să îmi însușesc inclusiv engleza și spaniola. Aici, în Franța, limbile străine nu sunt la fel de ușor predate și învățate de copii. Spre surprinderea tuturor, soția mea franțuzoaică, a frecventat timp de un an cursuri intensive de limba română la Universitatea din oraș. Împărtășește valorile românești, vine în vacanțe, apreciază cultura și desigur, țara noastră.”  

Reșițeanul Dan Mic spune că s-a integrat ușor în comunitatea din Grenoble, un oraș cu peste 450.000 de  locuitori, important centru științific european, cunoscut ca fiind cea mai mare metropolă din Alpii francezi. A remarcat diversitatea intelectuală și în mod special faptul că se citește mult. Peste tot, pe stradă, la terase, în metrou, oriunde este un om, este și o carte! Bine zicea Maxim Gorki: „fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.”

 

• Tweet
• Pin It