POVESTE DE VIAȚĂ. Marius Boblea – reșițeanul pasionat de folclor

De peste 20 de ani s-a stabilit în Canada, la Montreal, acolo unde își trăiește dorurile prin muzica românească și dansul popular. A înființat și coordonează Ansamblul Național Valachia, alături de care cucerește inimile românilor stabiliți dincolo de granițele țării.

Marius Boblea are un trecut artistic de admirat. A fost membru în Ansamblul Folcloric „Semenicul” și revine anual la Reșița pentru a pune la cale întâlniri de suflet cu foști colegi din trupă, dansatori, coregrafi, foști instrumentiști, motiv pentru care este considerat regele neîncoronat al amintirilor și al nostalgiilor. Se spune că „poartă pe tălpile sufletului încălțările de fost dansator al Ansamblului”.

La „strigarea” sa de peste ocean, se întâmplă minunate evenimente omagiale organizate în orașul natal, revederi cu prietenii, unii chiar răspândiți prin lume, în Marea Britanie, Franța sau Germania. Cu toții vin de drag, pentru încă o sesiune de hrănit suflete și depănat amintiri. Mereu se mai găsesc povești nespuse, unele insuficient dezbătute, mereu se mai găsește câte ceva de amintit, sau, de ce nu, glume de reluat.

Astfel s-a întâmplat și în această vară, când Ansamblul Folcloric „Semenicul” din Reșița (la 54 de ani de la înființare) a fost din nou laitmotiv. Formația artistică nu mai există, doar oamenii sunt cei care duc mai departe flacăra, simbolul „Semenicului” care trăiește de atâția ani, în mințile și inimile celor care l-au iubit.

„Vin dintr-o nebunie a mea, fiindcă am trăit 20 de ani în Ansamblul Semenicul, aveam 16 ani când am intrat în trupă, în toamna anului 1986. Și am iubit cu toată ființa mea acest mod de a fi: repetiții, turnee obositoare și lungi, drumuri parcurse cu autocarul în țară, dar și în numeroase țări din Europa. Timp de 20 de ani, acesta a fost pentru mine un mod de viață. Am petrecut acolo, în ansamblu, mai mult timp decât cu părinții mei. Pe mine m-a marcat, fiindcă eu la Semenicul am învățat să mă port în lume, acolo am învățat să prețuiesc valorile, mi-am desăvârșit educația. Privind în urmă îmi dau seama de ce sacrificii imense eram în stare, fiindcă nu e ușor să pleci de lângă familie în turnee lungi, care erau câte două sau trei pe an. La un moment dat, am făcut socoteala cât mi-a luat să parcurg doar distanța de acasă până la repetiții, de trei ori pe săptămână, și a rezultat că am ocolit pământul de două ori în timpul celor 20 de ani.”

Marius Boblea își amintește de viața palpitantă, de emulația culturală existentă în trecut. Spune că funcționau în Reșița, în același timp, mai multe formații de dansuri: Ansamblul „Flacăra” al Combinatului Siderurgic, Ansamblul „Cetate” al Uzinei de Construcții de Mașini, apoi „Reșițeana” al Casei de Cultură, unde era coregraf regretatul Afilon Lațcu și mai ființa Ansamblul „Semenicul” al Centrului Județean de Creație, coregraf Nistor Ghimboașă. Exista chiar un soi de rivalitate între dansatori.

„Ansamblul Semenicul era un brand. Nici nu prea aveam timp de spectacole în țară, mai mult colindam străinătatea, iar atunci când eram, cele mai importante vedete, greii folclorului concertau cu noi: Maria Ciobanu sau Benone Sinulescu. Înainte de 1989 erau în țară trei mari ansambluri cunoscute: «Junii Sibiului», «Banatul» din Timișoara și «Semenicul». În perioada 1986-1989, se circula pe afară prea puțin, dar după 1990, s-a produs un adevărat boom al turneelor. Plecam între 2 și 5 săptămâni. Îmi amintesc de un turneu greu în Franța și Spania, când parcurgeam câte 300-400 de km de la o destinație la alta, acolo unde trebuia să ajungem pentru spectacole. Eram buimaci de nesomn și de oboseală. Timpul petrecut împreună, greutățile, bucuriile, experiențele trăite, provocările la care a trebuit să facem față, mirajul scenei, toate astea ne-au unit, se vede, pentru totdeauna. Așa se face că ne-am propus să ne întâlnim anual de când ansamblul a aniversat 50 de ani! Sperăm ca în 2024, când se împlinesc 55 de ani, să aibă loc un eveniment grandios, un spectacol cu public. Să invităm generațiile de dansatori care au fost în trupă, să urcăm pe scenă, să arătăm lumii că spiritul «Semenicului» nu s-a stins! Doar timpul a trecut, spiritul nostru e încă viu și ne e dor rău de tot unora de alții!”

A plecat din țară într-un moment care se leagă cumva de trecerea în anonimat a Ansamblului „Semenicul”. În anul 2006, formația se desființa, o seamă de colegi plecau în străinătate, alții doar la muncă peste graniță, așa încât de la gândul care îi încolțise în minte și până la certitudinea plecării nu a mai fost decât un pas.

Și-a găsit rostul în Montreal, acolo unde deține în prezent o societate-franciză care se ocupă de curățenia în spații de birouri. De aceea activitatea sa de coordonare și supraveghere are loc, o parte, la ore mici, târziu în noapte, alta peste zi. Coordonează din pasiune și Ansamblul Național „Valachia” pe care l-a înființat în 2021, pe vreme de pandemie. Cele 6, 7 perechi de români pasionați de dans o vreme doar au repetat, pentru ca lucrurile să fie bine puse la punct. „Atunci când ai dansat la un nivel profesionist, ți-e teamă să nu te faci de rușine și de aceea repeți până la epuizare. După trei luni am ieșit în lume, acompaniind-o într-un spectacol pe interpreta Sofia Vicoveanca. Un alt spectacol-concert ne așteaptă în 27 octombrie alături de nume mari ale folclorului românesc, care se vor afla în vizită aici, în Montreal, iar de 1 Decembrie, vom fi împreună cu Paula Seling.”

Acum culege roadele, fiindcă formația sa artistică este mult apreciată când se află pe scenă. Zilele trecute la Quebec a avut loc un eveniment internațional de folclor și tradiții, unde Ansamblul „Valachia” a fost răsplătit cu îndelungi aplauze, iar Marius Boblea nota entuziasmat pe pagina sa de Facebook: „Dragi români, suntem extrem de fericiți! Am uitat pentru moment numele ansamblului nostru. Care e motivul? Azi am reprezentat țara noastră la Mondokarnavalul de la Quebec, un festival imens și extrem de pretențios. Azi am dansat pentru prima dată sub culorile țării noastre. Ne-am numit pur și simplu România.”

Notabilă este și ambiția dansatorilor care alcătuiesc Ansamblul Valachia: ei sunt amatori, au diferite profesii și lucrează în variate domenii de activitate. Parcurg distanțe considerabile pentru a fi prezenți la repetiții, de două ori pe săptămână. Mărturisește că a investit 10.000 de dolari în costume populare reprezentative pentru mai multe zone folclorice românești, o parte au fost confecționate de către o româncă pasionată, stabilită în Montreal. Visul său, pentru care lucrează intens, este ca vara viitoare Ansamblul Național „Valachia” să se prezinte reșițenilor într-un spectacol Etnica și, de asemenea, nu este exclusă participarea la Festivalul Inimilor din Timișoara și la Festivalul Internațional „Hercules” din Băile Herculane.

Marius Boblea este recunoscător instrumentelor moderne de comunicare și spune că cel mai ușor și-a găsit prietenii, foștii colegi dansatori, pe Facebook. S-a format un grup de dialog în care se află peste 200 de persoane. „Avem acolo fotografii, avem videourile și amintirile noastre, acolo glumim și punem țara la cale. Distanțele nu mai există. În asemenea situație apreciez ce mult înseamnă pentru noi ușurința comunicării. De aceea îmi pun toate speranțele că la anul ne vom putea vedea mult mai mulți, din toate generațiile de dansatori de la Semenicul. Vă spun, dorul de țară e un drog!”

Pentru a lua pulsul dorului și a simți emoția transmisă la întâlnirea prietenilor organizată la Hotelul Turist, de la Secu, de lângă Reșița, Manuela Camelia Tăbăcar s-a aflat cu microfonul printre cei prezenți și a realizat un material – document, pe care îl puteți urmări aici:

• Tweet
• Pin It