POVESTE DE VIAȚĂ. Didina Curea: „Muzica e parte din viața mea!”

De patru luni, cunoscuta artistă folk din Oțelu Roșu, Didina Curea, spune că nu a mai pus mâna pe chitară. Nu pentru că n-ar fi vrut sau ar fi părăsit-o inspirația necesară unei noi piese. Nu! Pur și simplu nu a mai putut lua din toc instrumentul pe ale cărui strune degetele i se modelează și cântă din copilărie. Diferite afecțiuni sezoniere au lăsat-o fără puteri sufletești și încă se resimte. Se întâmplă oricui asemenea lucruri dar important e să poți face față și să treci cu bine peste încercările la care viața te supune. 

Muzica rămâne cel mai bun refugiu acum, când ascultă, face plimbări în natură, meditează și trăiește mai atașat fiecare moment. „Muzica e un dar de la Dumnezeu, e o altă formă de manifestare a Divinității printre atâtea minunății pe care le-am primit atunci când am venit  pe această lume. Eu am primit mai mult decât binecuvântarea de a auzi, de a avea ureche muzicală, am primit darul de a-i bucura cu glasul meu pe cei care mă ascultă. Pentru mine muzica este balsamul de suflet care se creează atunci când publicul rezonează și e pe aceeași lungime de undă. Fiecare dintre noi aduce ceva unic, de aceea fiecare dintre noi are ceva unic de oferit celor din jur. Nu pot decât să mulțumesc bunului Dumnezeu că a pus o fărâmă din măreția lui, dându-mi acest dar, pe care din tot sufletul doresc să-l împart cu cei care mă ascultă”, spune artista.

Pe vreme de pandemie, fără contact direct cu publicul, cel mai bun loc de întâlnire cu Didina Curea este online, pe Facebook, acolo unde are peste 2.400 de urmăritori, iar alte mii de prieteni sunt pe canalul propriu de YouTube.

Despre evoluția interpretativă, concerte, prezențe scenice de-a lungul anilor, colaborări cu alți artiști, poeți și instrumentiști din lumea muzicală puteți afla și de pe site-ul propriu – didinacurea.ro unde, referitor la începuturi, notează cu sinceritate: „La vârsta de 12 ani am frecventat, o perioadă, Cercul de muzică al Casei Pionierilor din Oțelu Roșu, acolo unde am început să studiez chitara. Dar pot spune că am fost mai mult un autodidact”. I-ar fi plăcut să se apropie de pian, dar nu a fost să fie. Știe însă că steaua sa norocoasă i-a zâmbit!

De ce folk, de ce acest gen muzical? Pentru că este ceea ce i se potrivește. Iubește „poezia cântată”, așa cum i se mai spune. Folkul mai există și acum, mai viu ca niciodată, în fiecare dintre noi, în muzică și în poezie. Se spune că este un curent ce descinde din folclorul american, avându-și rădăcinile în anii 1930 cu un apogeu atins în anii 1960, când este îmbrățișat ca mod de expresie artistică al tinerilor hippie. Ne aducem aminte de nume importante ale genului: Bob Dylan, Joan Baez sau Leonard Cohen.

Însă Didina Curea menționează că nu s-a limitat la folk, a abordat și alte genuri, de pildă a cântat în stilul anilor ’90, country, pop, rock, iar printre primele sale cântece au fost unele din repertoriul internațional: Sting, Charles Aznavour, cover Mecano, dar și Aurelian Andreescu. A făcut mare pasiune și pentru muzica celtică, abordând melodii din acest registru de câte ori a avut ocazia în spectacolele sale. Iar nouă nu ne rămâne decât să trasăm acel pod imaginar peste generații și să aducem împreună noul și vechiul, muzica și artistul, nostalgia și emoția, toate în același timp și spațiu.

De începuturi își amintește cu nostalgie, atunci când, copil fiind, a cunoscut succesul. Poate cineva aprecia ce înseamnă să fii pe scena unde se prezintă atâția zeci, poate sute de copii și să obții locul II pe țară la Festivalul Național „Cântarea României”? Sigur, sună prăfuit în ziua de azi, dar pentru copilul de atunci, ajuns la București din celălalt capăt al țării, din Banat, era ceva! Scena i-a dat putere și a simțit că are multe resurse pentru a merge mai departe.

Provine dintr-o familie mixtă, cu origini germane, maghiare și românești, cu aplecare către artă transmisă mai mult dinspre mama. Sensibilitatea și dragostea pentru poezie aveau să-i jaloneze manifestările artistice următoare. Perseverența și pasiunea pentru instrumentul cu corzi i-au deschis calea către o carieră artistică prodigioasă desfășurată de-a lungul anilor.

Rememorează cu plăcere perioada când era membră a formației de dansuri a Forumului German, dar și ocupanta locului I la Concursul de Creație a Muzicii Germane – 1999, câștigătoare a numeroase premii la festivaluri naționale: „Poarta sărutului” Târgu Jiu – premiul I (2006), Festivalul „Coroana” din Brașov – premiul II (2007) și ceea ce i-a adus cu adevărat recunoaștere națională a fost Marele Premiu obținut în anul 2007 la Festivalul „Omul cu chitara” desfășurat la Brăila. Didina Curea a participat la numeroase festivaluri de muzică folk cum ar fi cel de la Loveth – Bulgaria sau Folk You Vama Veche. Cu siguranță vă aduceți aminte de numeroasele ei prezențe la evenimentele muzicale din munții Semenicului, din Poiana Lupului, acolo unde se desfășoară de ani buni Gărâna Folk Fest. A rămas în sufletul iubitorilor de poezie și muzică folk concertul din incinta Bisericii romano-catolice din Brebu Nou (un spațiu lipsit de activitate din cauza depopulării masive) care a adunat în curtea lăcașului de cult un numeros și select auditoriu.

A cântat alături de nume consacrate ale genului: Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Zoia Alecu, Ada Milea, Nicu Alifantis, Marius Bațu, Ducu Bertzi, Alina Manole și mulți alții. A fost o prezență constantă pe scena Festivalului Internațional de Poezie și Muzică Folk, adică Tabăra Folk de la Calafat, dar și la alte numeroase manifestări culturale importante desfășurate în orașe din țară. Anul 2008 a fost cel care i-a adus concretizarea muncii sale, fiindcă alături de trei membrii ai trupei clujene Hazard a scos primul ei disc intitulat „Nu mai sunt eu” cu 12 piese. Iar melodia care dă titlul albumului, realizată pe versurile poetului local Vicu Cojocaru, este creație proprie. A colaborat cu numeroși alți autori: Valentin Văran, Ion Oprișor din Lugoj, Petre Ionuț, folkistul Adrian Sărmășan, Andrei Patraș din Iași. „Melodiile mele sunt scrise pe versurile unor buni prieteni, poeți locali, dar se mai întâmplă uneori să îmi scriu singură textul. Prefer însă poezia să îmi fie suport pentru melodiile pe care le simt și le creez cu tot sufletul”.

Artista Didina Curea spune că a simțit influența muzicii de calitate, iar activitatea sa artistică a fost marcată după „momentul în care am descoperit-o pe Joan Baez, anii de liceu când îl ascultam pe Vali Sterian, Pro Musica, Phoenix, Pink Floyd și lista e lungă, pentru că atunci se făcea muzica sufletului. Mai târziu am făcut pasiune pentru Lorenna Mckennit care de asemenea a avut o influență pozitivă asupra mea”.

Didina Curea visa la un album de colinde dar speră să vină și vremea lui. A realizat piesa „Noapte sfântă” în colaborare cu chitaristul Adi Manolovici, însă pandemia i-a dat planurile peste cap. Pe lângă aceasta are deja adunate alte 10-12 piese noi care ar putea fi cuprinse pe un album nou-nouț. Așteaptă doar momentul revenirii, întâi alături de instrumentul preferat, chitara, și apoi de mai tinerii săi prieteni, alături de care și-ar dori să cânte: studenta Ane Marie Szaniszlo și elevul Mihai Bogdan, ambii din Oțelu Roșu. O susține de la distanță, din Buzău, acolo unde locuiește, Laurențiu Cazan, solistul care a concertat de câteva ori la Zilele Orașului sau la Biblioteca din Lugoj. Îi sunt aproape și prietenii care o însoțesc în numeroasele sale călătorii în natură, mai ales în zona cetăților medievale, dar și la Sarmisegetuza Regia. Spune că simte o degajare energică deosebită, ceea ce îi umple sufletul de bucurie și îi dă o stare specială, de bine.

Mai are un mod de a-și liniști mintea și de a-și ocupa timpul dându-și de lucru și creând imagini frumoase: a descoperit pictura în puncte și realizează mandale – desene sub formă de diagramă ce constituie un simbol și totodată un ritual, originare din Hinduism și din Budism, reprezentând Universul.

Didina Curea, artista din Oțelu Roșu, mai are multe de spus și mai ales multe de cântat… Să fie doar vremuri mai bune!

• Tweet
• Pin It