POVESTE DE VIAȚĂ. Cu psihoterapeutul Sofia Drăgilă Tavira – din Prilipeț, în Mexic și înapoi la Timișoara

Când a fondat „Brave Land-centru de stimulare timpurie și dezvoltare infantilă” s-a gândit doar la cât de mare nevoie de ajutor au copiii în a dobândi informații, făcând conexiuni între ceea ce au descoperit și mediul din jurul lor, dezvoltând astfel abilitați, atitudini și valori prin intermediul jocului, și la cum pot interveni specialiștii în acest sens. 

Astfel, în anul 2017 psihoterapeutul Sofia Drăgilă a aplicat pentru programul Start Up Nation și împreună cu medicul pediatru Mariana Bănățeanu dar și cu sprijinul mai multor persoane avizate din discipline conexe, a reușit deschiderea la Timișoara a acestui centru specializat, conceput după un model american, adresat copiilor cu vârste cuprinse între 3 luni și 12 ani. Proiectul a apărut din lipsa unor astfel de centre mai ales în zona de vest a țării dar și pentru că stimularea copiilor, de doar câteva luni, din toate punctele de vedere, este o necesitate. Nu doar pentru recuperarea celor cu deficiențe, ci și pentru micuții sănătoși. Stimularea copiilor se face pe toate ariile: cognitiv, motric, recunoașterea și gestionarea emoțiilor, muncă în echipă, atenție concentrată și distributivă, limbaj, creativitate, punere în situație, dezbateri, formarea legăturilor și a relațiilor sănătoase cu adulții, frații sau colegii. La centru merg de asemenea și părinți pentru relaționare cu cei mici și dezvoltarea unor relații de familie sănătoase.

A lucrat multă vreme în psihoterapia sistemică familială, a acumulat experiențe ca psiholog clinician în supervizare și a făcut pasiune pentru stimularea timpurie și dezvoltare infantilă mai mult dintr-o nevoie personală. Sofia Drăgilă a dus pe picioare o sarcină cu mari probleme din care, spre bucuria tuturor, a rezultat însă un copil care a depășit începuturile care puteau lăsa urmări. A venit pe lume departe, tocmai în Mexic, în cea mai nordică țară latino-americană,  acolo unde și-a bucurat părinții care l-au copleșit cu dragostea lor din prima clipă.

Povestea e lungă și extrem de palpitantă, ieșită din tiparele obișnuite, a omului cu viață tihnită și previzibilă de genul: după școală, ai un serviciu, întemeiezi o familie și pe urmă mai vezi cum mai poți decora viața, pe ici pe acolo, cu lucruri frumoase.

După școala generală absolvită în Prilipeț și liceul la Bozovici, Sofia Drăgilă a ales psihologia deși părinții (intelectuali) s-au arătat sceptici în privința acestui domeniu. Pasiunea și-a dezvoltat-o în urma trăirilor intense din familia tradițională legată de mituri și obiceiuri, a frământărilor și curiozității de a descoperi cum funcționează lumea. Și-a dorit să poată descifra sensuri, căutând mereu ineditul din oameni. Ei sunt până la urmă subiectul de lucru al psihoterapeutului pus să găsească cea mai bună soluție pentru rezolvarea unor probleme individuale.

Era deja psihoterapeut cu cabinet propriu în Timișoara când Sofia Drăgilă s-a întâlnit cu marea șansă ce avea să-i schimbe nu doar sensul vieții ci și prioritățile. A acceptat cu bucurie o bursă Rotary – Exchange, care a trimis-o tocmai în îndepărtatul Mexic. Interschimbul a fost un punct de plecare care a făcut-o să îndrăgească limba spaniolă, cultura, călătoriile, să acumuleze experiențe care mai de care. La toate astea s-au adăugat alte țări vizitate cu acest prilej: Brazilia, Peru, Chile, Argentina, Bolivia. A rămas mai bine de doi ani în localitatea Taxco, unde și-a găsit un job la primărie ocupând postul de psiholog în departamentul de dezvoltare familială și protecție a femeii, pentru activități comunitare, abuz și familie. Tot acolo și-a întâlnit marea iubire care ulterior i-a devenit soț dar și o familie care a îndrăgit-o imediat.

Poate și datorită originii sale europene, a părului blond și a tenului alb, contrastante cu aspectul băștinașilor. Acolo s-a născut și Lan, băiețelul care la doar nouă luni, în 2014, avea să se întoarcă în România, la Timișoara, definitiv.

Are deja 7 ani, merge la școală și dovedește acumulări deosebite, mult peste vârsta sa, depășind temerile părinților de la începuturile venirii lui pe lume, generate de diverse alergii și suspiciuni ale unor diagnostice grave. Cât despre stimularea timpurie, micuțul e un exemplu clar de ceea ce se poate obține atunci când intervine profesionismul mamei dar și dedicarea tatălui. Merg des cu bicicletele, fac cățărare, tiroliană, sporturi extreme și gătesc împreună specialități mexicane, tacos și tortilla.  În familie se vorbește bilingv și Lan se exprimă la fel de cursiv atât în română cât și în spaniolă, limba tatălui său. În plus interacționează frecvent cu bunicii din Mexic, pe care îi vizita anual până la începutul pandemiei.

Pe YouTube poate fi văzută o emisiune – QubTv, în care Lan Tavira, invitatul de anul acesta de 1 Iunie, debordează în creativitate, imaginație, glume și exemple de interacțiune pozitivă cu grupuri de colegi de vârsta lui. Copilul e fascinat de lumea magică a satului, de animalele din bătătură și muncile agricole, de roșiile care trebuie copilite și de buruienile proaspete care hrănesc puii, de lucruri făcute obișnuit alături de bunica de la Prilipeț. Deja știe ce vrea să facă atunci când va crește mare: să devină medic veterinar. Petrece anual câte trei luni de vacanță la țară, dorindu-și să fie în lumea lui, departe de zgomotul orașului, asta și fiindcă în sat, sosesc vara, acasă la Prilipeț, vreo zece copii stabiliți cu părinții în diferite țări între care Germania, Belgia, Anglia. Mai mare dragul în acest adevărat Turn Babel, să-i auzi vorbind stâlcit românește dar pe care joaca și prietenia îi aduce la un numitor comun.

Cât despre ce face un mexican în Timișoara și cum s-a adaptat un nord american în România? Sofia Drăgilă Tavira spune că inginerul specializat în biochimie pentru industria alimentară (cu studii absolvite în limba engleză) s-a adaptat mai greu, dar că acum, după mai bine de opt ani, nu se mai regăsește acasă în țara lui. A fost foarte dificilă identificarea unei zone de nișă pentru el din cauza supra specializării. Inițial a încercat pe cont propriu cu un restaurant mexican și o afacere cu sosuri tradiționale iuți și foarte condimentate dar ambele au fost închise înainte de pandemie. Norocul i-a surâs apoi, la o multinațională timișoreană unde își poate valorifica astfel limbile vorbite, fiind cooptat în echipă ca proiect-manager reprezentant al filialei spaniole.

„Juan Carlos Tavira Reyes s-a românizat, asta pot să spun despre soțul meu. Consideră că e mai bine aici la Timișoara, unde apreciază siguranța și comoditatea vieții de zi cu zi. E vorba despre faptul că nu avem de făcut zilnic navete lungi care să ne ocupe din timpul dedicat familiei. Suntem la distanță mică de școală și cum ajungem acasă după programul de serviciu, mergem în parc, ne găsim diferite moduri de a petrece timpul folositor pentru noi și interacțiunea cu Lan. Apoi, cum nouă ne plac călătoriile, visul nostru este să vizităm cât mai multe din țările Europei și când se ivește câte un citty-brake, profităm, ne facem bagajele și fugim în lumea largă. Lui Juan Carlos îi place tradiționalismul românesc, faptul că avem numeroși prieteni, între care și câțiva mexicani stabiliți aici sau aflați în trecere, că suntem părinți spirituali, adică nașii unui cuplu și avem deja mica noastră comunitate alături de care petrecem sărbători, aniversări și momente plăcute. Simte tot mai mult că prinde rădăcini la Timișoara…”

• Tweet
• Pin It