POVESTE DE VIAȚĂ. Cu reșițeanul Levente Lucaci – pasionat speolog, radioamator, autor de fotografii unicat și filmări cu drona, iubitor de drumeții montane și călătorii în zone îndepărtate de pe glob

Este președintele Asociației Speologice „Prusik” din Timișoara și practică speologia de șase ani. Îmbină pasiunea pentru munte cu nevoia de a respira aer curat, de a fi în mijlocul naturii.

S-a „virusat” în urma discuțiilor purtate cu un prieten, partener de alergare, și din aproape în aproape, s-a îndrăgostit de tot ce înseamnă activitatea de explorare, de arheologie subterană, măsurători cu laser, biospeologie, cartografie și topografie, ecologie, fotografie subterană, protecția mediului subteran, salvaspeo. După numărul de peșteri și zone unde există carsturi, județul Caraș-Severin este al doilea din țară, după Bihor. Tocmai fiindcă mai este suficient de lucru în acest domeniu și e nevoie în permanență de cunoscători, reșițeanul a urmat în anul 2017, Școala de Tehnică Speologică Alpină.

Ce atracții sunt într-o peșteră, de ce ar fi curios cineva să coboare în subteran?

„Noi mergem să explorăm, ca orice turist care ar dori să vadă lucruri noi, să găsim o galerie nouă, un puț nou ca să putem coborî, sau o cascadă. Avem colegi care se pricep bine la cartat, la măsurători, introducem datele în calculator și obținem configurația incintei. Le punem pe toate pe o hartă și vedem pe unde ar putea să se întâlnească. Multe peșteri sunt încă active, înseamnă că au un curs de apă undeva în partea de jos a lor și în general sunt ape subterane pe care la un moment dat le vezi în diverse locuri din pădure, unde formează izbucuri sau izvoare. Interesant este că uneori lucrăm și cu scafandri în peșteră, asta din cauza dificultăților create de apa care se găsește până în tavan. Din păcate suntem tot mai puțini membri activi. De-a lungul anilor au fost câteva sute de persoane care au luat contact cu asociația în diverse feluri, acum am rămas vreo 12 pasionați, care ne mai întâlnim cu regularitate. Organizăm pentru doritori, anual, cursuri de inițiere în speologie. Nu este un sport ușor, nici deosebit, să te târăști prin noroaie, uneori în patru labe, să te murdărești, să faci anumite sacrificii legate de timp, de spațiu sau de loc, dar merită. În peșteră ești singur, nu pot fi două persoane pe coardă în același timp și atunci tu trebuie să fii independent, să știi de la A la Z în orice situații ce ai de făcut, să te descurci. Pentru că nu e nimeni lângă tine.”

Înființată în anul 1996, Asociația speologică „Prusik” desfășoară în prezent diverse activități de explorare, mai mult în zona comunei Constantin Daicoviciu din județul Caraș-Severin, la Peștere și Maciova, acolo unde se află dealuri calcaroase, unde se formează peșteri. Aceste activități au loc în sezon, îndeosebi în intervalul aprilie-octombrie, altfel peșterile sunt închise pe perioada de hibernare și înmulțire a coloniilor de lilieci, foarte importanți pentru ecosistem.

Absolvent al Universității reșițene, Levente Lucaci este inginer IT și lucrează pentru o multinațională de producție, cu sediul central în Germania. Are program flexibil, așa după cum mulți informaticieni pot lucra, majoritatea timpului, de acasă. Cu mult înainte de studenție, fiindcă pe atunci era în trend, a descoperit lumea interesantă a calculatoarelor, specializându-se în „rețelistică”. Spune că împreună cu un prieten, a înființat prima rețea de cartier care asigura internet permanent pentru mai bine de 150 de clienți. Mai apoi rețeaua a fost cumpărată de un distribuitor național. A fost autodidact, făcând pionierat într-un domeniu nou, care nu se preda la școală, despre care nu știau foarte mulți și după cum timpul a dovedit-o, avea să deschidă tuturor șansa comunicării virtuale.

După șapte ani petrecuți la Uzina de Construcții de Mașini din Reșița și o ascensiune rapidă până la vârful Serviciului de Tehnologia Informației pe care l-a și condus, a fost nevoit să plece din uzina falimentară unde lucrurile mergeau din rău în mai rău. În scurtă vreme, oferta primită de la o companie timișoreană specializată în producerea de automotive a fost de  nerefuzat.

„Am plecat din Reșița în 2015 și după ce m-am săturat de poluare și de zgomot în oraș, m-am așezat la casa mea, la sat, în urmă cu mai bine de un an. Am căutat să fiu aproape de autostradă și de aeroport. Tocmai fiindcă îmi place să călătoresc și nu vreau să pierd timp în trafic, în loc să îmi urmez drumul către destinațiile propuse.”

A descoperit lumea de aproape și de departe, din adâncuri și de la înălțime, a fost atras de mirajul verdelui dar și al pământului, având curiozitatea copilului de altă dată.

„Mereu am vrut să fac altceva decât face lumea, am avut acel neastâmpăr… Tot timpul am fost curios de lucruri noi, deosebite, să ajung, să le ating, să mă urc, să mă cațăr, să fac trasee de 10-12 ore pe jos, să cobor în peșteri. Pentru mine nu e concediu acela în care ar trebui să stau două săptămâni la plajă, în fiecare zi. De exemplu, ca să vedem cât mai multe lucruri, în Thailanda în 2018, în iarnă, am schimbat 13 avioane. Alegerea traseului îmi aparține. Inițial studiez harta locului respectiv, apoi caut obiective și astfel abordez destinația propusă. În Asia sunt avioane ca la noi autobuze, câte trei sau patru zboruri pe zi. Așa că nu e deloc greu.”

Nici cu echipamentul nu e dificil, Levente Lucaci spune că pentru deplasări atât de îndepărtate îi ajung două rucsacuri, unul cu îmbrăcăminte și altul pentru echipamente, tehnică și dispozitive electronice. „Nu ai nevoie de haine groase, acolo e cald tot timpul. În plus, spălătoriile publice sunt atât de dese pe stradă, precum la noi farmaciile. Ai nevoie de igienă și îmbrăcăminte curată fiindcă e foarte mare umezeala în atmosferă din cauza căldurii.”

Călătoriile în Orientul îndepărtat au fost o obișnuință înainte de pandemie, dar restricțiile sanitare au determinat repoziționarea, între timp ivindu-se și alte pasiuni.

 „Nu prea sunt amator de sporturi de iarnă, așa că pentru mine iarna e o perioadă moartă din punctul de vedere al activității fizice. Și atunci, înainte de pandemie, preferam să-mi iau concediul iarna. Toată lumea aștepta vara să meargă la mare, eu, mergeam în concediu în decembrie-ianuarie, tot la mare, dar în Asia. Am vizitat Thailanda, Indonezia și cred că cel mai deosebit loc văzut în Orient, a fost Ba Na Hills din Vietnam. Este vorba despre parcul tematic care permite accesul în interior doar cu telecabina. Am mers 20-30 de minute deasupra junglei și a fost nemaipomenit! (n.a.- Un complex suprarealist unde poate fi văzută cea mai faimoasă atracție: Podul de Aur, un pod pietonal care pare a fi susținut de două mâini uriașe de piatră, o capodoperă modernă a arhitecturii ce a atras atenția întregii lumi datorită designului și aspectului său unic, impresionant.) Vietnam a fost ultima destinație înainte de pandemie. De atunci am luat o pauză, însă mă tentează să merg în America de Sud, încă nu mi-am făcut planuri. Sau poate din nou în Asia, nu știu, între timp au apărut alte priorități, casa nouă și fotografia.”

Și-a descoperit pasiunea pentru arta fotografică pas cu pas, făcând tot posibilul pentru a ajunge la un nivel de excelență. Cu alte cuvinte, a urmat cursuri, a investit în aparate foto, ultimul fiind Sony Mirorrless, în obiective, lentile, blitzuri, lumini, cumpărând role întregi pentru fundaluri dar și alte dotări costisitoare. De-a lungul anilor a realizat numeroase fotografii-document ale unor obiective edilitare, a surprins imagini din natură, numeroase obiective turistice, formațiuni carstice imortalizate în adâncuri. Contul său de Facebook stă mărturie în acest sens. Important este și contul de You Tube, acolo unde sunt postate câteva zeci de videouri, filmări realizate în timpul pandemiei, cu drona, ale unor zone peri-urbane: drumuri, bulevarde, centura Timișoarei. Între pasiunile sale tehnice, Levente Lucaci, notează și activități de radioamatorism, monitorizări, senzori, cu alte cuvinte „internet of things”, (abreviat IoT), un concept ce presupune folosirea Internetului pentru a conecta diferite dispozitive între ele, servicii și sisteme automate, formând astfel o rețea de obiecte. Realizarea unor IoT-uri presupune echiparea dispozitivelor ce trebuie conectate cu aparatură de rețea, și cu electronică.

Pe casă are montată o antenă care detectează avioanele pe o rază de vreo 300-400 de km și toate semnalele sunt transmise, în mod voluntar, către site-uri de profil (Flyghtradar 24) care afișează în timp real, cursuri de zbor. Mai demult, când încă era la Reșița, spune că participa la concursuri de radioamatorism,  având și licență pentru acest domeniu, iar indicativul său este YO2LEV.

Ceea ce își dorește foarte mult este vreme bună, potrivită pentru ieșit în natură cu cortul, drumeții la pas, alergare sau ture cu bicicleta. Știe că e foarte important tonusul, zâmbetul pe buze și comunicarea cu prietenii!

Sursa foto: Facebook

• Tweet
• Pin It