POVESTE DE VIAȚĂ. Cu reșițeanul Laszlo Kokovics – Alergând la pădure!

În urmă cu șapte ani, a avut ideea creării unui eveniment sportiv competițional la Reșița, pornit din nevoia de a face mișcare, deschis atât alergătorilor profesioniști, cât și celor amatori. Laszlo Kokovics mărturisește că alături de un alt pasionat de sport, Lucian Constantin, a pus la punct detaliile pentru „AlerGând la Pădure”, un concurs născut din pasiunea pentru natură și mișcare în aer liber și dorința de a contribui la încurajarea unui stil de viață sănătos, la dezvoltarea unei conștiințe prietenoase față de mediul  înconjurător.

„Mi-a plăcut din totdeauna alergarea, lejer, fără să exagerez. Nu știam altfel de alergare decât așa cum vedeam că face lumea, pe stadion, la nivel de amatori. Până când am început să merg și la o sală de sport unde l-am întâlnit pe Alexandru Borza, cunoscut iubitor de munte, acum și organizator de drumeții. Împreună am început prin 2009-2010 cu plimbări în natură, drumeții lejere, apoi cu ture de bicicletă. La un moment dat mi-a vorbit despre maratoane montane care presupun trasee prin pădure, alergări prin locuri denivelate, pe poteci. Eu nu auzisem niciodată până atunci despre așa ceva. Propunerea a fost să ne înscriem la Hercules Maraton, organizat la Băile Herculane. Mi se părea ceva foarte complicat, cum să alerg eu la un maraton, că doar nu mă pregătisem pentru așa ceva, nu aveam rezistență? Dar atunci m-am ambiționat: dacă Sandu Borza poate, sigur pot și eu! Și exact așa a fost. Am terminat maratonul (de 44 de kilometri) prin Munții Cernei, cu chiu-cu vai, în vreo 7 sau 8 ore. Dar importantă a fost participarea fiindcă din acel moment viața mi s-a schimbat, total.”

Laszlo Kokovics spune că a început să cunoască oameni pasionați de alergare, participanți la semi maraton, trail running, iubitori de natură, de drumeții și a început să meargă la concursuri organizate în diferite locuri din țară. Practic, a descoperit o lume nouă, despre care nu știa aproape nimic. Avea să află că destinatarii concursurilor nu sunt doar adulții, ci în egală măsură pot participa și copii, pe grupe de vârstă la probe diferențiate după grad de dificultate. În așa fel sunt organizate competițiile încât întreaga familie are ceva de făcut dacă se înscrie la maraton.

„Încet-încet, am început să ne formăm un grup local de alergători și nevoia de pregătire ne-a determinat să descoperim minunate trasee în jurul Reșiței, drumuri prin pădure, poteci, crânguri frumoase, numai bune de parcurs. Așa ne-a venit ideea să facem un concurs de alergare montană în jurul orașului, asta fiindcă și relieful permite. Prima ediție „AlerGând la Pădure” a fost organizată în anul 2015 și de la an la an, competiția a devenit tot mai valoroasă prin obiective și caracterul social. Am fost surprins să constat că m-am putut baza pe oameni, pe voluntari, pe sponsori. Pur și simplu mi se părea că societatea abia aștepta să apară inițiative de acest fel. Și de la prima ediție, a început tăvălugul. De la câteva zeci, acum se înscriu între 200 și 500 de persoane. Cel mai mult m-a impresionat dorința de implicare a voluntarilor reșițeni de la Bike Attack, a celor de la Mansarda și Centrul de Voluntariat. Să nu mai zic de sponsori, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu refuzat.”

Mai apoi, nevoia de mișcare în pandemie a condus la idei, care odată propuse, au și fost acceptate: de pildă alergarea sus, la stema din zona centrală a Reșiței. „Asta mi-a venit mie așa, ca o năzbâtie, concursurile erau tot mai puține și am fost determinat să propun ceva. Noi alergătorii montani avem nevoie de un antrenament de urcare.  Și dacă tot foloseam scările des, am zis, hai să facem un concurs, pentru care s-a oferit toată lumea să ne ajute. Am văzut că a prins, participanții s-au simțit foarte bine și ne-am bucurat pentru asta.”

Laszlo Kokovics este implicat și în proiectul sportiv caritabil online, desfășurat din luna mai până la jumătatea lunii octombrie, al Comunității în Mișcare dezvoltat de Fundația Comunitară Banatul Montan. Are un target de îndeplinit și nu uită de kilometri necesari de alergare, mers, bicicletă și înot. Proiectul promovează „un stil de viață sănătos, încurajând practicarea sportului și a mișcării de orice fel chiar și în condiții de restricții, distanțare socială, sau atunci când viața nu se desfășoară conform planurilor și așteptărilor noastre”. Are ca obiectiv susținerea prin donații a Asociației Cărășene Sindrom Down.

Are importanță empatia, apropierea de oameni, comunicarea, prietenia pe care o poți arăta în asemenea situații?

„Da, eu cred că natura ne face să fim mai buni, mai relaxați și mai deschiși. Oamenii după ce urcă pe munte, poate și altitudinea să fie un factor benefic, parcă se schimbă.  Natura te face să te încarci pozitiv, să vrei să ajuți, să fii prietenos, să îți arăți empatia. Lumea vrea să se implice, abia așteaptă să participe la evenimente, mai ales de felul acesta în aer liber. Nu mai vorbesc de donații, oamenii simt nevoia să facă bine, să ajute, să contribuie cu sume diverse, să fie aproape.”

Reșițeanul maratonist spune că de mic a fost atras de natură. I-a plăcut să privească, să observe, să fac drumeții și mergea alături de colegii de școală prin împrejurimi, prin păduri, pe la peșteri. Apoi, la liceu, când întâi a vizitat Combinatul Siderurgic și apoi a trebuit să meargă la practică la Oțelărie, a fost tare neplăcut impresionat. „M-a speriat zgomotul, vacarmul, iureșul oamenilor și am știut că acolo nu e de mine. Așa că am fugit cât am putut de repede de partea aceasta de industrie și m-am dus să mă fac silvicultor. Să stau în mediul în care îmi place și îmi umple inima de bucurie.” A început activitatea la Ocolul Silvic Anina acolo unde spune că a petrecut cei mai frumoși 11 ani ca inginer silvic lucrând pe teren, alături de pădurari, la plantări și gospodărirea pădurii. „Practic acolo se face meseria, acolo e baza silviculturii fiindcă te afli cel mai aproape de realitate.” În prezent, își desfășoară activitatea la Direcția Silvică, Caraș-Severin.

În paralel, de-a lungul anilor, Laszlo Kokovics a fost o prezență permanentă la competiții naționale consacrate, începând cu maratonul Piatra Craiului (primul maraton montan organizat vreodată în România) unde participă o mare parte a comunității de alergare din țară. Nu prea ratează concursuri, alergări pe munte, activități de mișcare. A fost în Retezat, în Făgăraș,  în Apuseni, în aproape toate stațiunile montane din țară unde se organizează competiții. După cum mărturisește, a prins câteva podiumuri, câștigând mai multe maratoane, dar de departe, cel mai mândru este de participările sale la Maratonul Hercules (primul său concurs). Nu credea că va putea urca vreodată pe podium la categoria open și totuși, s-a clasat odată pe locul II și de două ori pe locul III.

În continuare, la Reșița, intenționează organizarea de ture de recunoaștere pe traseu prin care dorește să-i apropie pe oameni, să-i determine să iasă din case, la mișcare în natură. Are numeroase exemple la îndemână ale unor tineri care s-au mobilizat, au devenit prieteni și sunt nelipsiți în prezent de la activități încercând să-i convingă și pe alții asupra efectelor benefice ale mișcării în aer liber. Constată că fetele, femeile în general, se arată mai motivate și mai doritoare să participe la concursuri, la maratoane de alergare. Pare că bărbații preferă sportul static, în sala de forță. „Dar dacă vrem să ne fie bine, să fim sănătoși e nevoie să transmitem copiilor, generațiilor care vin, plăcerea pentru mișcare în aer liber, pentru drumeție, natură și mult verde. De aceea la toate evenimentele ne ocupăm și de copii, ei trebuie stimulați. Dacă vrem să se schimbe ceva în bine, atunci, haideți să punem umărul!”, ne îndeamnă pe toți, maratonistul Laszlo Kokovics.

Comunitatea de alergare așteaptă un concurs nou în Munții Țarcu, prima ediție „Scorilo Sky Race”, ce va fi organizată în data de 4 septembrie, cu startul din Poiana Mărului. În octombrie urmează Hercules Maraton iar la sfârșitul lunii, din nou, la Reșița, „AlerGând la Pădure”. Succes tuturor!

• Tweet
• Pin It