POVESTE DE VIAȚĂ. Cu reșițeanca Diana Oța în jurul Asiei de Sud-Est

diana ota 2
explo 1000x200

Când a optat pentru fizică, dedicându-se acestei discipline, nu s-a gândit nicio clipă dacă îi place sau nu. A făcut alegerea la final de liceu din inerție, pasionată fiind de științele exacte. A absolvit Liceul Traian Vuia din Reșița, după care Facultatea de fizică a Universității de Vest din Timișoara. Nu i-a plăcut deloc jobul avut ulterior într-o multinațională.

Prea părea viitorul previzibil, cu muncă de birou, activitate staționară, fără posibilitatea de a evolua,  colegi nu tocmai agreabili, acumulând astfel frustrări cât cuprinde. Toate acestea au determinat-o să producă o cotitură puternică în viața personală dar și a familiei. A renunțat fără regret la tot! Avea deja experiența unui timp minunat petrecut în Indonezia, țară și cultură pentru care a simțit de la început un puternic atașament. Fusese plecată în timpul masterului, pentru o perioadă de trei luni în țara insulară situată în Asia de sud-est pentru a preda limba engleză (necalificat) și recunoaște că voluntariatul de atunci i-a oferit deosebite oportunități, deschizându-i drumul către lumea largă. Se gândea doar la cum ar putea repeta experiența…

malaezia

Așa că, a  început să caute, să se documenteze, să citească bloguri de călătorii cu impresii împărtășite de către persoane aflate în diverse locuri de pe glob. Cea mai interesantă i s-a părut posibilitatea de a preda limba engleză și de aceea s-a înscris la cursul care i-a certificat competențele necesare în acest domeniu. Internetul a fost soluția salvatoare cu o ofertă bogată de joburi la școli internaționale și centre private unde predau doar cetățeni străini.

strazi in vietnam do

Prima plecare cu diploma de profesor de limba engleză în buzunar, a avut ca destinație Thailanda, unde Diana Oța, a rămas un an. O țară exotică extrem de atractivă. „În primul rând admir viața simplă și relaxată, apoi pentru că mereu mi-a plăcut să călătoresc. De mic copil părinții mă duceau în excursiile lor cu mașina prin Europa. Am văzut cam tot ce se putea vedea. Am fost captivată de-a dreptul, dar mai târziu mi-am zis că dacă văd câteva țări din Europa e ca și când le-aș fi văzut pe toate. Pe când Asia, e altceva. Am rămas doar un an școlar în Thailanda, la o școală la nivel de liceu, fiindcă mi-a încolțit în minte nevoia de schimbare. Am plecat în Vietnam, în orașul Hanoi, acolo unde auzisem eu că e foarte bine de trăit și de lucrat.”

culegatori de orez vietnam

S-a adaptat în noua țară mult mai ușor decât în Thailanda fiindcă spune că era un fel de România de pe timpuri. A remarcat multă indisciplină în rândul oamenilor, a fost surprinsă de mediu, mijloacele de transport, de arhitectura caselor vietnameze, pătrunse de influența francezilor colonialiști. A apreciat mult modul deschis și sincer de a se manifesta al celor cu care intra în contact, comparativ cu oamenii din Thailanda care înfățișau o falsă bunăvoință urmărindu-și doar interesul. „În Vietnam am lucrat la un centru de limbă engleză unde predam pentru copii de la șase ani până la adulți de 40 de ani și sincer mi-a plăcut foarte mult. Am stat doi ani în capitală, în Hanoi și apoi ne-am mutat la ocean în al treilea cel mai mare oraș, Da Nang. Dar, după aceea împreună cu prietenul meu, ne-am luat câteva luni de vacanță și am făcut un tur al Asiei cu rucsacul în spate”.

diana o singapore

După timpul acesta „sabatic” a urmat Kualalumpur – Malaezia, unde, a aplicat pentru slujbe la școli internaționale. Tot acolo i-a prins și pandemia care i-a ținut pe loc pentru ceva vreme, dar cu toate acestea tot au putut vizita Singapore, cel mai frumos oraș-stat insular, templele și alte obiective interesante. După Malaezia, a urmat un an în Quatar, o altă țară despre care vorbește cu admirație. Ca o constatare personală, tânăra spune că toți profesorii străini sunt foarte bine văzuți, având un statut aparte. „În Thailanda am avut colegi din toată lumea, din Anglia, America, Etiopia, Rusia iar la centrele de limbă din Vietnam erau doar străini, nu erau localnici. Cele mai multe sunt Centre Cambridge unde sunt alte cerințe.”

mare do

Diana Oța a adunat numeroase experiențe exotice pe unde a umblat, dar și unele triste, cum sunt cele din Laos de exemplu, țara cunoscută drept cea mai bombardată din lume. Și în prezent se mai petrec accidente cu muniție neexplodată rămasă de pe vremea războiului din Vietnam. Pentru a putea supraviețui, folosind detectoare sofisticate, oamenii caută metale pentru a le vinde, lucru care produce numeroase accidente.

O țară nefrecventabilă și deloc prietenoasă pentru turiști i s-a părut Myanmar, dar ca experiență, da, a mai bifat una pe lângă Indonezia, Malaezia, Filipine, Cambodgia, Sri-Lanka, India. Spune că s-a adaptat peste tot pe unde pașii au purtat-o și a admirat bogăția locurilor, frumusețea oamenilor și diversitatea culinară. Mărturisește sincer: „mie asta îmi place să fac, să gătesc, să experimentez și mereu încerc să fac ceva similar cu ceea ce am văzut, mâncat și mi-a stârnit simțurile. În magazinele asiatice peste tot pe unde am fost se găsesc produse tradiționale, condimente și pot să gătesc precum cei de acolo.”

miyanmar do

Plăcerea pentru alimentație, pentru hrană, a determinat-o pe Diana Oța să-și dezvolte o altă pasiune descoperită în timp, în ani, legată de nutriție și dietetică, ceea ce a trimis-o din nou la școală. Da, a devenit iar studentă la o universitate din Grecia, acolo unde s-a înscris alături de prietenul ei James, el alegând însă un master în consiliere psihologică. Ceea ce este foarte interesant este că cei doi prieteni s-au stabilit pentru moment în Salonic, lucrează ca profesori de engleză pentru centre de limbă din Germania iar elevii sunt din toată lumea. Ce urmează, cum vede viitorul? „Mi-ar plăcea să lucrez cu oameni cu boli cronice, în general cu oameni care au nevoie să schimbe ceva în bine din viața lor. Pentru mine nutriția înseamnă să trăiești cât mai bine, cât mai mult timp, pentru că e păcat să te chinui cu pastile și stări de rău după 60 de ani, când se poate și altfel, să fii bine!”

teleferic do

După sesiunea de vară din primul an al celei de-a doua studenții a revenit acasă, la Reșița, unde după cum spune, conform tradiției, este nelipsită de mulți ani de la Festivalul de jazz de la Gărâna. A ratat doar câteva ediții. Ca orice vacanță ține puțin și se termină repede. Acum este pe picior de plecare din România îndreptându-se spre Africa de Sud, acolo unde locuiește familia lui James, prietenul pe viață, de călătorii și de experiențe inedite. L-a întâlnit în urmă cu câțiva ani în Vietnam și de atunci împart bucuriile unei vieți „nomade” prin țări din Orient. „Nu îmi place să mă stresez, las lucrurile să se întâmple, cu alte cuvinte, amândoi trăim clipa.”

acropole

Încă nu a obosit, ba din contră, își dorește să continue. Să vadă alte țări interesante, să acumuleze noi experiențe, să cucerească lumea!

diana ota