POVESTE DE VIAȚĂ. Cu medicul reșițean Christian Oprea, stabilit în Germania – despre pasiuni, muzică și profesie

Privindu-i fotografiile postate pe contul personal de Facebook, nici nu știi cu cine ai de-a face: poate cu un activist de mediu, un alpinist, schior, speolog, înotător, sau poate cu un runner pe roți (ciclist).

În fața ochilor ți se desfășoară o colecție întreagă de repere promovate parcă de National Geografic. Ești invitat la călătorii imaginare când pe piscuri din Alpii elvețieni, când pe cărări domoale ori lângă lacuri de prin Germania sau cu bicicleta la mal de mare, pe întinsul necuprins al Mării Nordului sau al Mediteranei spaniole. E îndrăgostit de natură și de câte ori i se ivește ocazia, lasă confortul casei (situată oricum, izolat, la marginea pădurii) pentru gura de oxigen de care, spune că are atât de multă nevoie.

Acesta e modul său de a se reclădi, de a-și reface forțele după numeroase ture de gardă. În ultimul an, COVID-ul a pus presiune suplimentară și în spitalul unde profesează și astfel a fost determinat să reflecteze asupra vieții personale. În acest context s-a împrietenit mai mult cu bicicleta care i-a fost tovarăș de călătorie atunci când restricțiile pandemice țineau oamenii în case.

Medicul Christian Oprea, este șeful Secției 5 Interne – Gastro și Oncologie a Clinicii de Medicină Internă din Donauwörth – oraș situat în apropiere de Augsburg. Și, după cum spune, este un spital regional destul de mare cu secția de interne-gastroenterologie, ca punct forte, dar și specializări importante de oncologie, chirurgie viscerală și traumatologie, oftalmologie și ORL.

O mică Române medicală se află și în acest spital din Bavaria, land aflat în partea de sud-est a Germaniei. Recent, în colectiv au fost angajate alte două rezidente și o asistentă din Timișoara despre care medicul reșițean are numai cuvinte de laudă. Spune că deși e criză de personal, nu prea mai este cine să vină, fiindcă în Germania puțină lume mai studiază medicina. Nu pentru că nu ar fi doritori, ci pentru că intervin limitările sistemului de evaluare, de nota obținută la Bacalaureat. De la distanță, din România, cu greu ne putem imagina că nota 6 reprezintă „insuficient”, cu 4 abia treci clasa și „foarte bine” înseamnă nota 1. Valori ce pentru noi însemnă o scară cu susu-n jos! În Germania sunt puțini elevii de liceu din anii terminali care ajung la nivelul de excelență, adică la punctajul de maximum 1,2 care permite accesul direct, fără examen la medicină așa cum prevăd normele.

„Am câțiva tineri foarte buni, dedicați, care prind repede, dar din păcate cu note de 1,5-1,7 nu intră la studiu și rămân doar practicanți într-un fel”. Astfel se explică absorbția de specialiști (medici și personal medical cu studii medii) bine pregătiți, provenind din țări est-europene și nu numai. Medicul Christian Oprea spune că, mai nou, absolvenți de medicină din zona arabă sau afro-asiatică își încearcă norocul în Germania. „Din păcate ei nu stăpânesc bine limba, nu au cunoștințe la fel de temeinice după normele și cerințele din Europa și în plus, au o cu totul altă mentalitate față de muncă și de pacient. Nu vreau sa discriminez, e doar o constatare în urma interacțiunii cu ei.”

S-a orientat spre medicină de pe vremea când era elev la Liceul de matematică-fizică din Reșița atunci când o problemă de sănătate avea să îi schimbe viața radical! A fost operat pe cord deschis pentru un defect inter-atrial de către profesorul Ioan Pop de Popa, fondatorul Școlii române de chirurgie cardio-vasculară, care i-a redat în totalitate funcționalitatea inimii. Impresionat de lumea medicală în care a fost nevoit indirect să pătrundă, în mintea lui de copil copleșit de personalitatea medicului care l-a instruit pe însuși fiul lui Christian Barnard (cel care a realizat primul transplant de inimă din lume) s-a înfiripat curiozitatea și atracția pentru medicină. Mai bine de un an a durat convalescența și refacerea după intervenție, copilul mereu obosit și apăsat de suferință, transformându-se în timp într-un sportiv adevărat. „Am început cu alpinismul, înotul extrem și schiul pe care l-am îndrăgit la Asociația „Prietenii munților” din Reșița, cu domnul Vrăjitoru”.

E plecat în Germania din adolescență și își amintește cu precizie ziua în care a trecut granița doar cu mama: 8 decembrie 1989, tatăl său, pictorul reșițean Constantin Oprea fiind deja stabilit acolo mai devreme. A revenit însă la studii, pentru definirea sa profesională, absolvind Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, promoția 2001. Ține legătura cu foști colegi, deveniți cunoscuți și apreciați în prezent, cum sunt medicul Georgel Țăranu, de la Clinica de Chirurgie Vasculară din Timișoara sau doctorul Baciu de la Cluj la a cărui propunere urma să înceapă o colaborare, dar pe care pandemia a pus-o în stand-by.

Numeroase îi sunt pasiunile doctorului Christian Oprea, pentru care investește timp și desigur, bani. Schiază mult, din noiembrie până în iunie, mai ales în Elveția, pe pârtiile din Austria sau Germania, acolo unde alege piste cu grad mai mare de dificultate, nefiind vorba despre turismul de masă. Vara preferă înotul în lacul din vecinătatea casei. Apa e mereu rece, dar gândul îi zboară la Văliugul drag, lacul din apropierea Reșiței, unde înota în copilărie mereu cu plăcere.

Dar cea mai liniștitoare și creatoare de confort auditiv este de departe pasiunea pentru muzică pe suport de vinil, pentru că spune, „în Germania doar pe asemenea suport se mai ascultă muzică. Nu se mai fabrică și atunci sunt nevoit să cumpăr de pe o bursă online de viniluri. Ca investiție, da, recunosc, înseamnă ceva. Pentru cel mai ieftin, am plătit vreo 17 euro iar cel mai scump, a fost 350 de euro. Am o colecție de 761 de bucăți, care stau aranjate pe verticală în 20 de rafturi. Nu ocupă un spațiu mare, dar merită! Astfel, ascultând muzică, mă relaxez și îmi creez momentele mele speciale. Preponderent, ascult jazz, rock, heavy metal”. Am întrebat de unde atracția către genul acesta cu rădăcini în hard rock, blues rock și psychedelic rock, cu versuri și stiluri de interpretare asociate adesea cu agresivitatea? „Păi am amintiri din vremea când copil fiind, locuiam în zona veche a orașului, destul de aproape de secția Forja de fontă a Combinatului Siderurgic Reșița. Sunetele tari, asurzitoare mai ales noaptea, îmi sfredeleau urechile, lăsându-mă adesea fără somn. Aceleași sunete, printr-un joc al imaginarului, le regăsesc și în heavy-metal-ul pe care îl ascult acum cu plăcere”.

Dacă ar fi să mai numim o plăcere a medicului reșițean Christian Oprea atunci cu siguranță e vorba despre mare, despre casa de la mare pe care o are împreună cu tatăl sau, loc unde nu a mai ajuns dinainte de pandemie. Se gândește cu recunoștință către cei care au întemeiat un colț de Rai la Mediterana.

„Tot ceea ce fac eu azi, ceea ce am, faptul că sunt un om fără griji materiale, datorez părinților! Ei au fost cumva niște vizionari care au decis la un moment dat să plece în Germania, apoi din Germania în Spania, stabilindu-se la Torrevieja, în apropiere de Golful Mar Menor, lângă Alicante. Este un loc minunat, însorit, unde merg de fiecare dată cu mare drag dar și pentru încărcătura sa artistică. E locul unde tatăl meu creează și unde ne simțim excelent!”.

Dacă e să aibă ținte de atins, adică dorințe de îndeplinit, cu siguranță medicul Christian Oprea ar nota: să meargă în Nepal, așa cum era programat pentru vara anului 2020, să facă alpinism și să urce la 6.000 de  metri altitudine, să schieze la Sapporo-în Japonia și visează să ajungă în Antarctica.

• Tweet
• Pin It