Victor Ponta a reuşit o lovitură de imagine, cum puţini se aşteptau. După ce a fost în judeţul Galaţi, în mijlocul sinistraţilor din inundaţii, duminică a ajuns la Roşia Montană. A încercat să înţeleagă fenomenul şi mai ales, după cum a declarat, să-i scoată din mină pe cei treizeci şi trei de mineri refugiaţi în subteran. Şi-a atins ambele obiective. Comisia specială, care să asculte părerile pro şi contra, a fost reînfiinţată. Mai mult, va ajunge la minerii din Roşia Montană, pentru a-i asculta. Pe de altă parte, a coborât în mină şi s-a întors la suprafaţă cu cei treizeci şi trei de mineri. Cum i-a convins să-şi întrerupă protestul nu ştiu, cert este că oamenii l-au urmat. La suprafaţă, îi aşteptau familiile. Au fost întâlniri emoţionante, dar, în special, Ponta a devenit în ochii minerilor şi ai miilor de susţinători ai lor, din satele învecinate, un erou. După această aventură, în care oamenii strigau că Ponta e soluţia, a declarat că este deschis dialogului şi cu oamenii care protestau împotriva adoptării proiectului Roşia Montană. Indiferent cum şi unde, va avea un dialog cu ei, la Parlament, la Guvern, în mijlocul lor, nu contează unde, e deschis pentru discuţii. Va fi greu, mult mai greu decât la Roşia Montană, dialogul este deschis. Nu ştim ce va ieşi, dar răspunderea cade pe umerii Parlamentului. Comisia specială va aduna toate părerile şi le va expune parlamentarilor, care vor vota apoi în cunoştinţă de cauză. Asta e ieşirea lui Ponta. Degeaba trăncăneşte Băsescu, pasându-i responsabilitatea lui Ponta, Parlamentul va fi cel care va decide. În tot cazul, Ponta a punctat frumos în faţa lui Băsescu şi cota lui de a ajunge preşedinte creşte spectaculos. În timp ce Băsescu, retras în cortul PDL-ului, la Ţebea, urla după o palincă şi ceva de mâncare, Ponta cobora în mina de la Roşia Montană şi ieşea cu treizeci şi trei de mineri izolaţi de zile bune în mină. Asta e situaţia, şefu’! Nu ţi-am zis că nu te mai crede nimeni? Parcă aşa ţi-am zis şi nu m-ai crezut!