Politicianul român, zapciu pe moșia proștilor, slugă pe moșia șefilor

Mai degrabă, un vierme ce este băgat sub pielea cetățenilor, mare parte dintre aceștia la fel de educați ca paraziții. Pentru că parazitul ales prin vot cel puțin două obiective a avut și are și le pune în practică indiferent de modul prin care a fost injectat societății. Primul, cel mai important, acumularea de capital financiar pentru el și toate neamurile lui. Al doilea, ținerea marii majorități a populației în beznă intelectuală și în sărăcie. Nema educație performantă, nema venituri decente. Unde mai pui un sistem sanitar impropriu și un sistem de justiție labil instituțional. Numai așa, proștii te votează pentru litrul de ulei și punga de zahăr, eventual un bonus de făină și de mălai.

S-au întins ca râia, ajungând în Parlament la vreo șase sute. S-a făcut un referendum cu ceva ani în urmă, acțiune în urma căreia poporul a hotărât doar trei sute de parlamentari. De atunci s-au perindat la putere toate formațiunile politice majore, dar niciuna nu a pus în practică decizia poporului. Ei nu merg acolo pentru a crește bunăstarea populației, ci doar pentru a se face mafioți pe banii statului. O sfidare vecină cu disprețul și cu cinismul ce îl simt aleșii pentru cetățeni.

O știre de dată mai recentă dezvăluie că prin ministerele României s-au aciuit vreo două sute de secretari de stat! Oameni ce se presupune a fi profesioniști de prima mână ce pun pe picioare activitatea Guvernului. Cum o pun ei, alături de miniștrii de deasupra lor, o simțiți în viața de zi cu zi. Nimic altceva decât sinecuri pentru slujirea partidului. Nu sunt instruiți pentru funcțiile ce le dețin, habar nu au de perspective de dezvoltare a țării, doar ocupă un scaun ce le aduce indemnizații colosale. Bașca tradiționala zicere, dacă nu curge, pică. Mai o ușă deschisă la minister, mai un contract banal de lucrări ce rezistă doar până la tăierea panglicii etc. După secretarii de stat, subsecretarii și directorii de agenții naționale, vin soțiile, amantele, copiii și nepoții. Băgați și ei pe undeva prin posturi la Guvern sau la Parlament, dacă n-or fi avut loc în prima categorie. Imaginați-vă cum această caracatiță își întinde tentaculele până la angajarea fochistului din orice instituție publică din ultima comună a țării și aveți imaginea dezastrului.

Și uite așa, paraziții sug de la buget sume enorme pentru înmulțirea speciei. Bugetul îl face prostimea, nu? Aia pupată în dos din patru în patru ani. Din păcate, se găsesc periculos de mulți proști ce nu se mai șterg la cur următorii patru ani. La mulți ani!

• Tweet
• Pin It